Gândul zilei - 10 iulie 2019

[altmariustotal catolic]

10 iulie 2019   Iubeşte-l pe Domnul şi umblă pe căile sale Din Predicile lui Ioan de Napoli, episcop (Pred. 7: PLS 4, 785-786)  Domnul este lumina şi mântuirea mea, de cine mă voi teme? (Ps 26,1). Era un mare slujitor acesta care înţelegea cum era luminat, de cine era luminat şi cine era cel luminat. El vedea lumina, nu pe aceasta care apune seara, ci pe aceea pe care ochiul nu o vede. Sufle­tele iluminate de această lumină nu cad în păcat, nu se înjosesc în vicii. Domnul spunea: Umblaţi cât timp aveţi lumina cu voi (In 12,35). Despre care lumină vorbea, dacă nu de­spre sine însuşi? El a spus: Eu, lumina, am venit în lume (In 12,46), pentru ca cei care văd să nu vadă, iar cei orbi să primească lumina. Aşadar, Domnul este lumina noastră, soarele dreptăţii, care a făcut să strălucească Biserica catolică răspândită în lumea întreagă. Pe el l-a prevestit profetul care striga: Domnul este lumina şi mântuirea mea, de cine mă voi teme? Omul luminat interior nu se clatină, nu rătăceşte drumul, suportă totul. Cel care îşi vede de departe patria rezistă la orice împotrivire, nu se mâhneşte din cauza încercărilor temporare, ci îşi află tăria în Dumnezeu; este smerit cu inima, rezistă la încercare şi, prin umilinţa sa, dobândeşte răbdarea. Această lumină adevărată, care, venind în lume, luminează pe orice om (cf. In 1,9), se dăruieşte celor care se tem de ea, se revarsă asupra aceluia pe care Fiul îl vrea, oriunde vrea şi se descoperă aceluia căruia vrea. Cel care locuia în întuneric şi în umbra morţii, adică în întunericul răului şi în umbra păcatului, la apariţia acestei lumini, are oroare de sine însuşi, intră în el însuşi, se căieşte, se ruşinează şi spune: Domnul este lumina şi mân­tuirea mea, de cine mă voi teme? Fraţii mei, această mân­tuire este un mare lucru. Această mântuire nu se teme de slăbiciune, nu-i este frică de oboseală, nu vede durerea. De aceea, trebuie să strigăm cu tărie şi entu­ziasm, nu numai cu limba, ci şi cu inima: Domnul este lumina şi mântuirea mea, de cine mă voi teme? Dacă el este cel care luminează, dacă el este cel care mân­tu­ieşte, de cine mă voi teme? Să vină întunericul ispitelor, Domnul este lumina mea. Ele vor putea să vină, dar nu vor putea să învingă; vor putea să atace inima noastră, dar nu o vor doborî. Să vină şi orbirea poftelor, Domnul este lumina mea. Aşadar, el este tăria noastră, el, care ni se dăruieşte şi căruia ne dăruim. Alergaţi la medic cât timp mai puteţi, ca nu cumva, când veţi vrea, să nu mai puteţi.