Festivalul Enescu 2023. Interviu cu soprana Christiane Karg

[altmariusclassic2]

Publicat: marţi, 29 August 2023 , ora 20.19

 

Muziciana va fi solista Simfoniei a doua de Gustav Mahler, în compania Orchestrei Maggio Musicale Fiorentino, condusă de Zubin Mehta, marți, 29 august, la Sala Palatului. 

Veniți în România pentru prima dată pentru a susține un concert în cadrul Festivalului Internațional „+George Enescu". Ce știți despre România și Festivalul „Enescu", în general?

Nu cunosc foarte multe despre festival. Știu doar că are loc în România și că reunește un număr impresionant de concerte. Mi se pare că toate orchestrele, toți dirijorii și soliștii importanți se află acolo în această perioadă, deci este o serie de evenimente cu adevărat remarcabilă. În România nu am fost niciodată, nici măcar în vacanță, dar am foarte mulți prieteni români, pe care i-am cunoscut în timpul studiilor. Deci, mi-am dorit mereu să văd România, iar acum am ocazia să o fac.

În cadrul festivalului, veți interpreta partitura solistică din Simfonia a doua de Gustav Mahler, alături de Orchestra Maggio Musicale Fiorentino și maestrul Zubin Mehta, cu care ați mai colaborat anterior. Cum ați descrie colaborarea cu aceștia?

Nu este prima mea colaborare nici cu ansamblul și nici cu maestrul Mehta. Pe Zubin Mehta l-am întâlnit la Scala, acum destul de mult timp, iar sub conducerea sa muzicală am cântat „Cavalerul rozelor". Mi-a plăcut foarte mult să lucrez cu el, iar atmosfera de la repetițiile cu acesta a fost încă de la început una foarte frumoasă. Am foarte mult respect, atât pentru persoana sa, pentru el ca om, dirijor și artist, cât și pentru cariera sa. Deci mi-am dorit foarte mult să fac acest concert cu Maggio Fiorentino și este pentru mine o mare onoare să pot face muzică din nou împreună cu maestrul Mehta, chiar dacă am crezut că nu voi mai avea această ocazie. Sunt foarte recunoascătoare pentru această oportunitate.

La Florența am cântat de două ori cu Maggio Fiorentino în timpul pandemiei. Mi-a plăcut foarte mult orașul, șederea mea acolo și m-am simțit binevenită. Chiar dacă mă aflam pentru prima dată acolo, cunoșteam mai mulți membri din ansamblu, iar acest lucru m-a făcut să mă simt ca acasă.

Cântați operă, lieduri și lucrări vocal-simfonice. Vă rog să ne povestiți mai multe despre cum vă alegeți repertoriul.

Nu este vorba de fiecare dată de alegerile proprii, ci și de ce ți se oferă să cânți. La început, bineînțeles că am cântat mult operă, dar apoi au apărut și concerte de lied. Sunt foarte recunoscătoare pentru oportunitățile de a cânta miniaturi deoarece acum mi-am întemeiat o familie, iar pregătirea unui spectacol de operă este destul de solicitantă din punctul de vedere al timpului, este vorba de 3-4 luni de repetiții. De asemenea, perioada pandemică a fost destul de dificilă deoarece am pierdut contractele pe trei luni. Pentru realizarea unui concert este nevoie doar de o săptămână de repetiții în locul respectiv. Deci, la momentul actual din viața mea mă întrețin din concerte și recitaluri de lied. Pregătirea unui spectacol de operă este mai complicată, durează un timp destul de îndelungat, implică mai multe persoane și depinde de foarte mulți factori. Deci, dacă spectacolul nu are o regie foarte bună sau nu rezonezi foarte bine cu dirijorul sau distribuția, trebuie să lucrezi cu aceste persoane pentru trei luni. În cazul concertelor, dacă nu obții rezultatul pe care ți-l doreai, un lucru care se întâmplă uneori, atunci ai opțiunea să pleci după o săptămână; nu este nimic tragic. În schimb, la operă ești nevoit să duci pregătirea spectacolului la bun sfârșit, chiar dacă nu te simți comod în atmosfera acelei producții. Deci, sunt bucuroasă că am opțiunea de a cânta și muzică vocal-simfonică și lied, de a schimba mereu. Încerc să împrospătez de fiecare dată ceea ce fac și aleg să cânt ceva nou, diferit. Deci, de la operă trec la un tur de recitaluri de lied, iar apoi la un Recviem de Brahms și așa mai departe. Acesta este modul în care îmi place să lucrez și care mi se potrivește cel mai bine mie și vieții mele.

Care sunt diferențele dintre a cânta o operă de Mozart și o simfonie de Mahler, din punct de vedere tehnic și stilistic?

În primul rând, din punct de vedere tehnic nu consider că există vreo deosebire. Este vocea mea, care, indiferent de stilul pe care îl abordez, ar trebui să fie lucrată în același mod. Însă, există anumite diferențe din punct de vedere dinamic; bineînțeles că în cazul unei piese cu acompaniament de pian cântată într-o sală relativ mică, pot cânta mai încet, mai dulce, spre deosebire de ceea ce pot face într-o sală de dimensiuni mai mari. Desigur, există și săli de mare anvergură care au o sonoritate uluitoare, cum este, spre exemplu la Concertgebouw, unde am interpretat Simfonia a IV-a de Mahler. Nu cred că am reușit vreodată în altă sală să proiectez atât de bine nuanțele mici din partitură. Totuși, consider că orice este posibil, iar noi nu trebuie să fim prea timizi în executarea nuanțelor mici, deoarece ansamblurile cu care cântăm trebuie să își adapteze volumul în funcție de intențiile dinamice ale solistului, iar dirijorul trebuie să ajusteze intensitatea orchestrei pentru a face posibilă orice alternare dinamică. Astfel și muzica devine interesantă. Dacă totul este cântat mezzo-forte - nu este interesant. Deci, îmi place să aduc mereu ceva nou în interpretările mele. Stilul mozartian este foarte specific. Eu mă pot adapta și trece de la o operă de Mozart la un lied de Schubert foarte ușor și schimba de la o zi la alta repertoriul. Spre exemplu, pot interpreta rolul Micaelei în „Carmen" sau cel al Musettei în „Boema" lui Puccini, iar în următoarea zi pot cânta Mozart. Această schimbare o poți face ascultând muzica și observând ce stări trezește în tine, după care vocea se va adapta în mod natural.

Cum vedeți rolul muzicii clasice în zilele noastre? Credeți că, într-un fel, schimbați lumea prin activitatea dumneavoastră artistică?

Nu, noi nu schimbăm lumea. Din păcate, răspunsul este nu și observăm că lumea înconjurătoare nu poate fi schimbată prin artă. La momentul actual, omenirea se confruntă cu multe probleme, dar consider că pot schimba mici lucruri din jurul meu. Cred că putem ajuta și susține persoanele care se află într-o zbatere în viețile lor. Consider că muzica are puterea de a vindeca, de a aduce un strop de bucurie în viețile oamenilor și poate să ne îndepărteze puțin gândurile de la lucrurile negative care se întâmplă în lume și, în mod particular, în viețile anumitor persoane, din punctul de vedere al sănătății sau în cazul în care au pierdut o persoană dragă. În aceste cazuri, cred că muzica poate vindeca suflete.

În ceea ce privește muzica clasică în general, cu toții suntem atacați cu argumentul că muzica clasică este veche și devine din ce în ce mai învechită. Dintotdeauna a existat un public mai înaintat în vârstă, iar acum cred că înțeleg care este motivul. Mă aflu la o vârstă mijlocie, am doi copii și înțeleg că sunt atât de multe lucruri de făcut, și, chiar dacă îmi doresc foarte mult să merg să ascult concerte de muzică clasică, timpul nu îmi permite acest lucru. Dar, consider că există timp pentru toate activitățile pe care ne dorim să le facem. Sper ca atunci când voi mai înainta în vârstă să am timpul să asist la concerte și să am ocazia să simt muzica și din perspectiva ascultătorului. Deci, consider că este normal ca publicul nostru să fie puțin mai bătrân, pentru că la acea vârstă ai mai mult timp și bani, îți găsești mai ușor timp pentru a călători undeva pentru o săptămână, să spunem, pentru a te bucura de un festival, lucru care pentru mine nu este posibil în acest moment. Dar, cu toate acestea trebuie să îi educăm pe cei mai tineri decât noi, pe copiii și nepoții noștri de la vârste cât mai mici, să le spunem că muzica clasică nu este ceva extraterestru, ci un lucru foarte firesc în viețile noastre. Trebuie să le spunem că putem iubi în același fel atât muzica pop, hip-hop sau rock, cât și muzica clasică. Avantajul este că pentru cei mici, la început, între toate aceste genuri nu există nicio diferență sau prejudecată, iar acesta este lucrul de care trebuie să ținem cont întotdeauna și de care putem profita în educația lor. Copiii nu se simt niciodată forțați să facă ceva, ei doar absorb ca un burete ceea ce li se dă și preiau tot ceea ce pot din informațiile care îi înconjoară. Deci, dacă noi le prezentăm muzica clasică, aceștia se vor apropia și de acest gen de muzică, o vor asculta, iar celor mai mulți dintre ei le va plăcea. De asemenea, cred că nu putem niciodată să începem prea devreme educația muzicală a copiilor, sau să le oferim acestora muzică clasică. Observând faptul că în școli și grădinițe cântatul cu vocea nu este suficient de mult exersat, am început să merg la grădinița din localitatea unde locuiesc și să le ofer copiilor de acolo câteva lecții de muzică. Este vorba de aproximativ 450 de copii de diferite naționalități, cu vârste de la 1 an la 6 ani, care s-au bucurat foarte mult. Ei au dansat și au învățat mai multe cântece, pe care le-au cântat apoi împreună pe scena unui teatru în aer liber. Acest lucru a însemnat pentru ei foarte mult și i-a făcut mândri să facă parte dintr-un astfel de proiect. Deci, consider că niciodată nu este prea devreme pentru a începe să le oferim muzică acestor copii. Noi ar trebui să învățăm de la copiii noștri că muzica are puterea de a ne aduce împreună, ea elimină toate barierele sociale pe care noi le construim, și ne unește.

Ați dori să transmiteți un mesaj publicului care vă va asculta în sala de concert, dar și live pe Radio România Muzical?

Bucurați-vă de muzică și de această a doua simfonie a lui Gustav Mahler! Chiar dacă nu este limba dumneavoastră maternă, consider că muzica este atât de emoționantă, iar mesajul - universal, încât toată lumea va putea înțelege fiecare cuvânt. Mesajul acestei muzici este că putem avea o viață mai bună și există viață dincolo de moarte.

Interviu realizat cu sprijinul revistei Festivalului Enescu 

Interviu realizat de Ana Sireteanu