"Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit Iisus şi, plecând, S-a ascuns de ei. Şi, deşi a făcut atâtea minuni înaintea lor, ei tot nu credeau în El, ca să se împlinească cuvântul proorocului Isaia, pe care l-a zis: "Doamne, cine a crezut în ceea ce a auzit de la noi? Şi braţul Domnului cui s-a descoperit?" De aceea nu puteau să creadă, că iarăşi a zis Isaia: "Au orbit ochii lor şi a împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii şi să nu înţeleagă cu inima şi ca nu cumva să se întoarcă şi Eu să-i vindec". Acestea a zis Isaia, când a văzut slava Lui şi a grăit despre El. Totuşi şi dintre căpetenii mulţi au crezut în El, dar nu mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie izgoniţi din sinagogă; căci au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu. Iar Iisus a strigat şi a zis: Cel ce crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. Şi cel ce Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric. Şi dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci n-am venit ca să judec lumea, ci ca să mântuiesc lumea." (Ioan 12, 36-47)
***
Cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos de la începutul pericopei evanghelice de astăzi ar fi bine să le avem ca motto al fiecărei zile din viaţa noastră. "Cât aveţi Lumină, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii". Domnul Hristos este "Lumină din Lumină", El e Lumina lumii, El este Lumina cea de-a pururea fiitoare. Din perspectiva acestor cuvinte să privim şi spre ziua de mâine, ziua slăvitei Înălţări la cer a Domnului Hristos.
Prin Învierea Mântuitorului noi ne facem părtaşi Învierii, iar prin Înălţarea Sa, noi ne înălţăm spre veşnicia divină. Îndemnul Mântuitorului este ca fiecare urmaş al Său să devină o lumină, o lumină din Lumina vieţii şi învăţăturii Sale. Din viaţa de zi cu zi, putem lesne observa că există o luptă între întuneric şi lumină, între bine şi rău, între păcătoasele fapte ale întunericului şi plăcutele osteneli ale luminii. Din acest motiv un om păcătos are sufletul întunecat, inima împietrită în rele, iar de pe chipul său a dispărut seninătatea binecuvântării divine.
Lupta aceasta dintre lumină şi întuneric este una foarte subtilă, aproape nedetectabilă pentru cei fără preocupări duhovniceşti. Părinţii Bisericii vorbesc despre un "război nevăzut". În războiul acesta eşti atras şi ispitit cu toate "bunătăţile" şi cu toate "dulcegăriile" întunericului. Necinstea, minciuna, imoralitatea, falsa credinţă sunt armele şi cursele ce ni se întind ademenitor. Toate sunt frumos ambalate şi sclipitoare, pentru a ne atrage şi subjuga. Domnul Hristos a sădit în inimile noastre dorinţa de a face binele, de a fi cinstit, de a fi cu respect pentru suflet şi faţă de Dumnezeu. Să fim nu vremelnice scântei, ci veşnice făclii ale Învierii şi Înălţării.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius