Episcopia Greco-Catolică de Oradea solicită susţinere din partea mediului de afaceri, dar şi a autorităţilor, în proiectul de a reda Stânei de Vale strălucirea de altădată.

 „De doi ani de când a fost ales noul vicar general, ne străduim să găsim soluţii pentru Stâna de Vale şi avem mai multe proiecte în derulare, dintre care unele au asigurată finanţarea necesară şi care vor îmbunătăţi situaţia actuală. La începutul mandatului nostru, staţiunea a fost grav avariată de o furtună care a pus la pământ un volum de peste 40.000 mc de lemn, ceea ce înseamnă că peste 100.000 de arbori au fost smulşi sau retezaţi. Toate suprafețele afectate au fost identificate, marcate şi sunt în exploatare conform legilor în vigoare. Furtuna respectivă a afectat grav şi clădirile din Stână, turnul vechii poşte fiind retezat, iar multe acoperişuri au fost deteriorate. Intenţia noastră este să susţinem dezvoltarea turistică în zonă şi să iniţiem parteneriate cu investitori care doresc să pună în valoare această perlă a Apusenilor. Cele mai întunecate momente au trecut şi ne uităm la viitor cu speranţă, însă avem nevoie de sprijin, atât din mediul privat, cât şi din partea autorităţilor” Vlad Sarca, membru în consiliul de afaceri economice al Episcopiei Greco-Catolice.

Reînvierea Stânei de Vale

Planurile de a readuce Stâna de Vale pe harta turistică nu sunt de ieri, de azi. Încă din 14 septembrie 1999, preot prof. Ioan Lucăcel, într-o analiză despre situaţia de la Stâna de Vale, spunea: „Vremurile care au venit peste Ţară şi Biserica noastră au adus ruina acestei minunate staţiuni, azi căutată de iubitorii de schi. Sperăm într-o reînviere a ei, sub auspiciile noii ierarhii a diecezei noastre”. Ceea ce spera preot prof. Ioan Lucăcel e în continuare un deziderat şi 20 de ani mai târziu. Episcopia Greco-Catolică de Oradea are însă în trecutul său repere umane care au reuşit să dea prestigiu staţiunii, în urmă cu aproape un secol. E vorba de omul providenţial pentru Stâna de Vale, Demetriu Marian. De numele inginerului se leagă construcţia căii ferate, a hotelurilor dotate lux şi nu în ultimul rând al autobuzelor cu care se făcea accesul în staţiune, în regie proprie.

Mărirea Stânii de Vale

Omul providenţial care a dat strălucire staţiunii Stâna de Vale este ing. insp. gen. Demetriu Marian, director al domeniilor Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, între anii 1923-1948. Acesta a fost numit ca stagiar la Domeniul forestier în 1913, domeniu având, conform documentelor vremii, o întindere de 140.000 jug. cad. De numele inginerului se leagă economia intensivă, sporirea veniturilor, într-o vreme când „pe toată linia se făcea o economie extensivă”. „În condiţiile speciale ale războiului mondial, face în masivele tinere acoperite de gorun rărituri pe scară intensă, exploatând coaja pentru tăbăcit şi folosind lemne de foc cojite, metodă puţin practicată în economia noastră silvică de până atunci. Prin control des şi inopinat, reuşeşte să schimbe radical morala personalului silvic inferior, având în 1916 două ocoale silvice sub conducerea Domniei Sale”. Numit director comercial administrativ general la 32 de ani, el reuşeşte să obţină scutirea de expropriere pentru o suprafaţă de 6.500 ha, ceea ce permite Episcopiei susţinerea tuturor instituţiilor culturale şi bisericeşti. De numele lui Marian Demetriu se leagă construirea căii ferate Finiş haltă – Valea Tărcăiţei, în lungime de 28 de km. Se întâmpla în 1924. „În 1925, se face primul pas pentru românizarea acestei branşe în Bihor, achiziţionând stabilimentul de la Finiş cu linia ferată de 15 km. Terminând şi cu amenajamentul pădurii Stâna de Vale, scutită de expropriere şi neavând nici o posibilitate de a putea scoate material lemnos în cantitate mai mare, în 1913 se începe, tot în regie proprie, lucrul terasamentului liniei ferate forestiere de pe Valea Iadului, lucrare pe cât de grea, pe atât de riscantă şi îndrăzneaţă, terenul fiind foarte accidentat. După patru ani de lucrări, în anul 1935, este inaugurată această linie ferată, în lungime de 50 km, plecând din linia CFR Oradea-Cluj, până la scările Hotelului Excelsior din Stâna de Vale, la 1.120 de metri altitudine. Pentru a deservi transportul vizitatorilor staţiunii climaterice Stâna de Vale, pune în circulaţie două autobuze pe şine, construite tot în atelierele de la Remeţi. O dată cu rezolvarea problemei accesului la Stâna de Vale, se procedează la modernizarea staţiunii, construind tot în regie proprie: hoteluri moderne prevăzute cu ultimul confort: parchet, apă caldă-rece, lumină electrică produsă de turbină prin cădere de apă, apeduct şi încălzire centrală exploatată şi aceasta în regie proprie, utilizând produsele fermelor Episcopiei”, se arată în actele Episcopiei. Secretul succesului e dezvăluit într-un document al vremii, un memoriu despre activitatea inginerului Marian Demetriu: „Toate acestea – nu se pot înşira toate – dovedesc cât poate produce un om atunci când pune suflet în lucrările sale. Din exploatarea celor doar 8% din fosta moşie de odinioară, el a putut realiza cel puţin cât totalul dinainte, dacă nu chiar mai mult, făcând posibilă împlinirea menirii instituţiei”.

Sursa: https://www.jurnalbihorean.ro