Duiliu Zamfirescu, necazurile și bucuriile bătrâneții. Scrisori inedite

[altmariusliterar2]

Autor: Ioan Adam | Editia: 15/2019 | Data: 5.04

https://romanialiterara.com/2019/05/duiliu-zamfirescu-necazurile-si...

Redusă can­ti­tativ după întoarcerea în țară în 1906 a di­plomatului, corespon­dența lui Duiliu Zam­firescu se reanimă în 1916. Trimise fiilor, fiicelor, norei, rudelor, scrisorile lui compun un mic roman de familie, firesc cumva pentru un scriitor care narase, în cinci volume, saga unei familii. Dacă în Romanul Comă­neștenilor acțiunea se derula cu înce­tinitorul, pe fundalul a trei decenii, noul ciclu e precipitat, restrâns la un interval de trei, patru ani. Este, într-un fel, „romanul” expo­nențial al lumii românești care a traversat războiul suportând un cortegiu întreg de suferințe și dezastre, dar trăind finalmente bucuria Reîntregirii. În cazul lui Duiliu Zamfirescu, el începe cu plecarea celor doi fii pe front, unde s-au purtat cu bravură și au fost amândoi răniți. În haosul retragerii din „toamna pătimirii noastre”, tatăl lor salvează – sub amenințarea tunurilor inamice – vasul, tezaurul (patru tone de aur) și personalul Comisiunii Europene a Dunării, ducându-le la limanul izbăvitor de la Odessa. Acolo află că proprietățile lui din Vrancea, casa de la Faraoane (plină de lucruri rare!), viile și recolta de vin din anul în curs (340.000 de litri) au fost devastate, respectiv deversată de trupele ruso-române din ordinul autorităților. Se promiteau atunci despăgubiri conjugate, tot ruso-române. Scrisorile publicate acum sunt odiseea încercărilor de a mai recupera ceva. N-a mai recuperat nimic și cea mai mare pierdere a fost furtul de către germani al scrisorilor trimise de Titu Maiorescu lui Duiliu Zamfirescu. S-au găsit delatori care să spună ocupanților unde se găseau! Iar acest calvar se termină cu triumful vieții, cu nașterea unui copil (viitoarea scriitoare Sanda Stolojan) și cu refacerea casei mici de la Faraoane, copie la scară redusă a casei mari, Țara!

Încredințând aceste scrisori României literare (precizez că pe cele scrise în franceză le-am tradus în română), mulțumesc doamnei Ioana Dragomirescu, strănepoata scriitorului, și domnului Dumitru Huțanu, muzeograf la Muzeul Vrancei, care mi-au înlesnit accesul deplin la aceste documente de familie. (I.A.)

1

Către Take Ionescu

Son Excellence

Monsieur Take Ionesco

Ministre ad interim Affaires Étrangères,

Iași

Personnel.

J’apprends avec profonde tristesse devastation complète par les armées russo-roumaines [de] mes quatre propriétés des environs Odobești. Ma maison de Faraoane, remplie d’objets rares, entièrement abîmée et perdue. Près de deux cents pogons de vignes américains, arrachés. Tonneaux, trente quatre mille décalitres vin défoncés. Une fortune de deux millions et demi perdue.

Je m’adresse personnellement à vous qui avez manqué de confiance en moi¹ avant la guerre, pour me proteger aujourd’hui lorsque j’ai tout donné. J’adresserai réclamation grand Commandement russe en détaillant pertes. Je vous prie m’accorder votre puissant appui.

10/23 Janvier 1917

Muzeul Vrancei, Ms. 24070

*

Excelenței sale

Domnului Take Ionescu

Ministru ad interim Afaceri Străine

Iași

Personal.

Aflu cu profundă tristețe despre devastarea completă de către armatele ruso-române a celor patru proprietăți ale mele din jurul Odobeștilor. Casa mea din Faraoane, plină de obiecte rare, integral distrusă și pierdută. Mai bine de două sute de pogoane de viță americană, smulsă din rădăcini. Butoaie (treizeci și patru de mii decalitri de vin) golite. O avere de două milioane și jumătate, pierdută.

Mă adresez personal dumneavoastră, care n-ați avut încredere în mine înainte de război, pentru a mă proteja astăzi când am dat totul. Voi adresa o reclamație marelui Comandament rus, detaliind pierderile. Vă rog să-mi acordați puternicul dv. sprijin.

10/23 ianuarie 1917 Duiliu Zamfirescu

Muzeul Vrancei, Ms. 24070

2

Către Al. Duiliu Zamfirescu

Consulat Général de Roumanie

à ODESSA Odessa, 9/22 ianuarie 1917

Dragă Alex,

Am primit scrisoarea ta din 3/16 astăzi la orele 11 1/2 . Am primit-o, cu sufletul zdrobit, fiindcă averea noastră, amintirile și trecutșulț întreg, de la maică-ta, de la copilăria voastră până la odiseea dureroasă de astăzi, – totul s-a dus.

Cu toate astea, vom ridica fruntea. Pe atât pe cât voi sunteți sănătoși, nimic nu mă abate. Și văd că tu ești foarte bine. Ți s-a dat un loc frumos², unde te poți distinge, fiindcă ai totul pentru a fi distins. Nu mă îndoiesc că experiența îți va afina și mai mult darurile naturale.

Acum iată ce ai de făcut:

Îți trimit aci-alăturat o procură în regulă, cu pline puteri, pentru a cere despăgubirile³ ce ni se datoresc. Adresează-le Marelui Comandament rus, așa cum crezi că e mai bine de făcut. Procura îți dă cele mai vaste împuterniciri.

Doresc foarte mult să te văd. Dacă poți obține o misiune să vii la Odessa, ar fi minunat, căci am putea vorbi despre multe lucruri. Chiar dacă nu ți se dă misiunea, tot poți veni pe socoteala ta, și, aici, voi căuta a te despăgubi de drum.

Te rog, cu atât mai mult, să vii, cu cât ai putea să însoțești pe Buncole⁴, care actualmente se găsește la Huși, de unde îmi cere să viu la Iași spre a o aduce la Odessa. Eu sunt ostenit, și, în afară de asta, nu pot părăsi Comisiunea, care, fără mine, se simte abandonată de Dumnezeu.

Prin urmare caută de te pune în relațiuni cu Buncole (Huși, la Dl. Ion Dobreanu) și ad-o aici.

Dacă nu poți veni, caută o familie de români care pleacă spre Odessa și roag-o să primească a însoți pe Buncole. Vorbește și cu Contzescu, gentilul amic de la Externe.

Mă grăbesc a închide scrisoarea, pentru a o remite tânărului ofițer rus care pleacă astă-seară.

Te sărut cu infinită afecțiune.

Al tău

Papà

Muzeul Vrancei, Ms. 8820

3

Odessa, le 20 Juin 1917

Mon cher Alex,

Monsieur Matteucci, haut fonctionnaire de la Commision, part en courrier pour Iassy, porteur d’un acte important, qui doit être soumis à la signature de Monsieur Bratiano. J’ai télégraphié à qui de droit, pour s’occuper de son sort à Iassy; cependant, en dernier lieu, j’ai dit à Mr Matteucci de s’adresser à toi en dernier et en premier lieu. Ainsi, je te prie (si Mr Corbesco ne trouve pas à le caser) de te mettre en quatre et lui offrir jusqu’ à ta chambre s’il le faut. C’est un homme très discret, et un bien brave homme. […]⁵

Cet animal de Lascarutzi⁶ perd bêtement de l’argent. Pourquoi veut-il un dépôt a Iassy? Sur le front, on joue un jeu d’enfer et je suis persuadé qu’il perd tout ce qu’il veut. Tu me feras le plaisir de lui dire que c’est la chose que je ne permets pas.

Ici, le chaos. Depuis hier, on chante victoire. On a attaqué au front de Galicie et fait beaucoup de prisonniers. Je crains que cela ne soit une vaste fumisterie. Ce pays est pourtant une si étrange chose, que tout devient possible pour qui a le temps d’attendre.

Mademoiselle de Lammermoor⁷ continue à me plaire, et si j’étais seul à bord du bateau, je la verrais beaucoup plus souvent. Les chaleurs d’Odessa rendent le séjour sur l’eau trés agréable, ce qui serait un pretexte tout trouvé pour s’y rencontrer tous les jours. Mais les crampons sont là. – En échange des cigares que vous nous faites envoyer, comme la première Scumbrie venue, je lui ai présenté un colis de 46 roubles (122 fr s’il vous plait!) Je retrencherai cela de ta part d’héritage.

Je n’ai pas besoin de te dire avec quelle impatience j’attends l’offenssive⁸ sur notre front. J’espère que cette fois-ci nous chasserons l’ennemi de nos terres. Les cahiers doivent te servir à tout marquer⁹. Même les inspections, qui n’ont aujourd’hui qu’une importance passagère, deviendront plus tard interessantes. Mais, surtout, applique-toi aux souvenirs de la campagne de Transylvanie et à la retraite.

Pour ce qui est de l’insertion dans L’Indépendance au sujet des degâts je ne comprends pas grande chose et j’écrirai officiellement au Ministère.

Ton père qui t’aime.

D. Z.

Te prie de t’informer sur la façon d’envoyer de l’argent à Josif Jucu¹⁰. Je sais que les autorités militaires n’acceptent pas par la poste.

Muzeul Vrancei, Ms. 10723

*

Odesa, 20 iunie 1917

Dragul meu Alex,

Domnul Matteucci, înalt funcționar al Comisiei, pleacă la Iași în calitate de curier, ducând un act important, care trebuie supus semnăturii domnului Brătianu. Am telegrafiat celor în drept să se ocupe la Iași de soarta sa; cu toate astea, în ultimul rând i-am spus domnului Matteucci să ți se adreseze ție în ultimul și-n primul rând. În consecință, te rog (dacă dl. Corbesco nu poate să-l cazeze), să te dai peste cap și să-i oferi chiar și camera ta dacă trebuie. E un om foarte discret, un om deosebit. […]

Animalul ăsta de Lăscăruț pierde bani prostește. De ce vrea să îi depun bani la Iași? Pe front se joacă infernal și sunt convins că pierde tot ce are. Îmi vei face plăcerea de a-i spune că ăsta-i un lucru pe care nu-l permit.

Aici, haos. De ieri, se trâmbițează victoria. S-a atacat pe frontul din Galiția și s-au făcut mulți prizonieri. Mă tem ca asta să nu fie decât o uriașă mistificare. Țara asta e totuși atât de stranie, că totul devine posibil pentru cine are timp să aștepte.

Domnișoara de Lammermoor continuă să-mi placă, și dacă aș fi singur la bord aș vedea-o mult mai des. Căldurile din Odesa fac sejurul pe apă foarte agreabil, ceea ce ar constitui un bun pretext de a ne întâlni zi de zi. Dar cozile nu ne slăbesc. În schimbul trabucelor pe care îmi cereți să le trimit, precum cel dintâi Scumbrie sosit, i-am făcut cadou un colet de 46 ruble (122 de franci, vă rog!). O să ți-i rețin din partea ta de moștenire.

Nu-i nevoie să-ți spun cu câtă nerăbdare aștept ofensiva pe frontul nostru. Sper că de data asta vom izgoni inamicul de pe pământurile noastre. Caietele trebuie să-ți servească pentru a consemna totul. Chiar și inspecțiile, care n-au azi decât o importanță trecătoare, vor deveni interesante mai târziu. Dar, mai presus de toate, apleacă-te asupra amintirilor din campania din Transilvania și asupra retragerii.

În ceea ce privește insertul din L’Indépendance pe tema pagubelor nu înțeleg mare lucru și voi scrie pe cale oficială Ministerului.

Tatăl tău care te iubește,

D. Z.

Te rog să te informezi asupra modalității de a-i trimite bani lui Iosif Jucu. Știu că autoritățile militare nu acceptă trimiterile prin poștă.

4

Odessa, le 21 Juin 1917

Mon cher fils,

J’ouvre l’enveloppe, pour ajouter quelques mots, au sujet de nos dommages.

Au reçu de la présente, tu iras chez le Major Vasilescu, lui porter ma requête ci-jointe, dûment signée par moi, avec prière de l’expédier d’urgence au Commissaire Gl roumain près la 4^ème Armée russe. Tu auras soin d’y apposer le timbre roumain nécessaire (n’oublie pas). Si Vasilescu est promu général ou Tzar quelque part, cherche le futur Vasilescu. Ne lâche pas, mon bouldock!¹¹

Ton Papa

Muzeul Vrancei, Ms. 24068

*

Odesa, 21 iunie 1917

Dragul meu fiu,

Deschid plicul, pentru a adăuga câteva cuvinte în legătură cu pagubele noastre.

La primirea prezentei, te vei duce la maiorul Vasilescu, pentru a-i duce cererea alăturată, semnată de mine cum se cuvine, cu rugămintea de a o expedia urgent Comisarului General român de pe lângă Armata a IV-a rusă. Vei avea grijă să-i aplici timbrul românesc necesar (nu uita!). Dacă Vasilescu e într-un fel făcut general sau Țar, caută următorul Vasilescu. Nu-i lăsa să-ți scape, buldogul meu!

Tatăl tău

5

Focșani, le 22 Février 1919

Mon cher fils,

La naissance de ta fille¹² m’a d’abord étonné – tant j’étais sûr d’un garçon, mais au bout de très peu de temps il m’a semblé que celà devait être ainsi, et j’ai vu ta fille à l’âge de dix ans tourner autour de son grand père, comme un esprit follet, grandir comme une fleur et devenir un de ces êtres rares, doué de qualités exquises d’une Henriette de Balzac¹³ou de l’autre Henriette¹⁴, qui a été réelle et qui bénit sa petite-fille. Son nom est charmant.

Je prie Lucie¹⁵ de croire à toute ma reconnaissance. Tu verras quelle orientation nouvelle donnera à ta vie l’enfant qui vient de naître. Le mystère de la vie, qui se propage par la femme, fait de celle-ci une victoire et un héros que l’homme ne respecte jamais suffisamment.

Lascar te dira de vive voix ce que vous avez à faire. Tu répondras par lettre me donnant des détails sur l’heureux événement et sur la date du baptême. Dis-moi si Alexandra est blonde ou brune.

J’avais déjà écrit à Docan¹⁶ au moment ou j’ai reçu ta lettre du 17.

Infinies tendresses à Lucie, à ma petite-fille et à son père

Ton Papa

J’ajoute que je trouve le nom d’Alexandra beacoup plus joli que celui d’Henriette. Pour les actes d’état civil elle sera Henriette, mais pour moi elle sera Lexa.

Arhiva familiei Dinu și Ioana Dragomirescu

*

Focșani, 22 februarie 1919

Dragul meu fiu,

Nașterea fiicei tale m-a mirat mai întâi – într-atât eram de sigur că va fi băiat – dar după foarte puțin timp mi s-a părut că nu putea fi altfel, și ți-am văzut fiica la vârsta de zece ani învârtindu-se în jurul bunicului său ca un spiriduș, crescând ca o floare și devenind una dintre acele ființe rare, dotate cu calitățile rafinate ale unei Henriette a lui Balzac sau ale celeilalte Henriette, care a fost reală și care își binecuvântează nepoata. Numele său este fermecător.

O rog pe Lucia să creadă în recunoștința mea totală. Vei vedea ce orientare nouă va da vieții tale copilul care tocmai s-a născut. Misterul vieții, care se propagă prin femeie, face din ea o victorie și un erou pe care bărbatul nu le respectă niciodată îndeajuns.

Lascăr îți va spune prin viu grai ce-aveți de făcut. Îmi vei răspunde printr-o scrisoare dându-mi detalii despre fericitul eveniment și despre data botezului. Spune-mi dacă Alexandra e blondă sau brună.

Îi scrisesem deja lui Docan în clipa în care am primit scrisoarea ta din 17.

Nenumărate mângâieri Luciei, nepoatei mele și tatălui ei. Tatăl tău

Mai adaug că găsesc numele Alexandra mult mai frumos decât cel de Henrieta. În actele de stare civilă ea va fi Henrieta, dar pentru mine va fi Lexa.

6

Către Lucia Zamfirescu

Faraoane, le 12 Juillet 1919

Ma chère Lucie,

Alex vous aura fait part du contenu de ma dernière lettre. Je n’ai pas besoin de vous dire avec quel plaisir je vous verrai chez moi, au cas où vous n’iriez par avec votre mari à Mehadia ou Govora, – vous et notre petite Alexandra. La maison est à peu prés habitable et le deviendra davantage, par l’arrivée de Idda¹⁷ à Galatz, qui apporte, paraît-il, toute un cargaison de choses utiles, dont, j’espère, des convertures, de la lingerie de toute espèce etc. etc. ce qui fait que vous n’aurez plus rien à apporter, si ce n’est les colifichets lardés de rubans, que toute héritière porte avec soi, même à l’âge de trois mois.

Le site, vous le connaissez. En ce moment, il fait délicieusement bon. Il est 7 heures 1/2 du soir, et la vue s’etend jusqu’aux confins de l’infini, là où habite le Père Eternel (ce serait Braïla, – ce qui n’est guère indiqué pour la résidence du bon Dieu).

Tous mes compliments à vôtre famille, et particulièrement à Corinne¹⁸et à Puiu¹⁹.

Je vous attends et vous embrasse très affectueusement

Votre

Bon Papà

Muzeul Vrancei, Ms. 24062

*

Către Lucia Zamfirescu

Faraoane, 12 iulie 1919

Draga mea Lucia,

Alex vă va fi împărtășit conținutul ultimei mele scrisori. Nu-i nevoie să vă spun cu câtă plăcere vă voi vedea la mine, în cazul în care nu veți merge împreună cu soțul vostru la Mehadia sau Govora – voi și micuța noastră Alexandra. Casa e aproape locuibilă și va fi și mai mult odată cu sosirea Iddei la Galați, care va aduce, pare-se, pături, lenjerie de tot felul etc., etc. așa că nu veți mai avea mai nimic de adus, decât niște cutiuțe pline de panglici pe care orice moștenitoare le poartă cu sine chiar și la vârsta de trei luni.

Locul îl cunoașteți. Acum vremea e minunată. E ora 7^1/2 seara și priveliștea se întinde până la marginile infinitului, acolo unde locuiește Tatăl ceresc (asta ar însemna Brăila, – ceea ce nu-i deloc potrivit pentru reședința bunului Dumnezeu).

Toate complimentele mele familiei voastre, îndeosebi Corinei și lui Puiu.

Vă aștept și vă sărut cu afecțiune,

Bunul vostru tată 

__________________

Note:

¹ Take Ionescu era atunci vicepreședinte al Consiliului de Miniștri și ad interim la Externe. Călcându-și pe inimă, Zamfirescu îl va lăuda în câteva articole din Îndreptarea. Finalul vieții (au murit amândoi în iunie 1922) îi va prinde învrăjbiți.

² Alexandru Duiliu Zamfirescu (1892–1968), fiul cel mare al scriitorului, a luptat ca ofițer artilerist pe frontul din Transilvania, unde a fost rănit. Avansat la gradul de locotenent, a fost atașat la Marele Stat Major al Armatei Române și aghiotant al generalului rus Vinogratzky.

³ Despăgubirile, în valoare de un milion de lei, n-au fost acordate niciodată.

⁴ Buncole era apelativul de uz familial al fiicei lui Duiliu Zamfirescu. În actul de naștere era înregistrată sub numele Enricheta-Eleonora-Elisa-Fortuna Zamfirescu.

⁵ Cuvinte indescifrabile.

⁶ Lascar Zamfirescu (1895–1921), ofițer de artilerie, fiul mai mic al scriitorului. A murit ucis în duel.

⁷ Folosind un pseudonim à la Donizetti, Duiliu Zamfirescu se referea la doamna Anselme care, îndrăgostită de el, îl vizita pe iahtul „Carolus Primus”.

⁸ Ofensiva română se va dezlănțui în 22 iulie 1917 la Mărăști și a trebuit oprită la 1 august din cauza defecțiunii ruse pe frontul din Galiția.

⁹ Conformându-se îndemnurilor tatălui, Al. Duiliu Zamfirescu a ținut un jurnal de campanie, rămas din păcate în manuscris.

¹⁰ Iosif Jucu era intendentul lui Duiliu Zamfirescu. În 1919 va fi iar mobilizat.

¹¹ Dintre cele patru limbi pe care le vorbea, Zamfirescu stăpânea în mai mică măsură engleza. Se amuza totuși, anglicizând franțuzesculbouledogue, al cărui echivalent englez real este bulldog.

¹² E vorba de Sanda Stolojan (19 febr. 1919–2 aug. 2005), viitoare poetă, traducătoare, eseistă și memorialistă.

¹³ Henriette de Mortsauf este protagonista romanului balzacian Le lys de la Vallée, mult apreciat de D. Zamfirescu.

¹⁴ Cealaltă Henriette era soția scriitorului, născută Allievi, decedată în 1908.

¹⁵ Lucie Zamfirescu (1893–1979), născută Gărdescu, era nora lui Zamfirescu. Femeie frumoasă, cu prestanță.

¹⁶ Nicolae Docan (1874–1933), diplomat, director general în Ministerul Afacerilor Străine, ulterior ministru plenipotențiar.

¹⁷ Idda Scifoni, fiica (din prima căsătorie) a soției lui Duiliu Zamfirescu.

¹⁸ Corina Gărdescu, sora Luciei, i-a inspirat un amor târziu arătosului sexagenar Duiliu Zamfirescu.

¹⁹ Constantin (Puiu) Gărdescu, fratele Luciei și al Corinei.