Biografia zilei: Omar Khayyám

[altmariusliterar2]

De la Wikipedia, enciclopedia libera

Omar Haiām
Omar Haiām
Date personale
Născut	18 mai 1048[1][2][3][4]  Nișapur, Iran
Decedat	4 decembrie 1131 (83 de ani)[1][2][3][4]  Nișapur, Iran
Cetățenie	Imperiul Selgiuc
Etnie	Perși
Religie	Islam Islamul sunit
Ocupație	matematician astronom poet textier filozof muzician astrolog[*]
Activitate
Limbi	limba tadjikă limba arabă limba persană[5]
Profesor pentru	Muzaffar al-Asfizari[*], Al-Khazini[*]
Specie literară	Ruba'i[*]
Influențe[ascunde] Avicenna[6]
Prezență online
Internet Movie Database

Omar Khayam sau Khayyam (persană ‏غیاث ‌الدین ابوالفتح عمر ابراهیم خیام نیشابورﻯ, Ghiās od-Dīn Abul-Fatah Omār ibn Ibrāhīm Haiām Nișābūrī) (n. 18 mai 1048 ^[7] la Nișapur, Persia - d. 4 decembrie 1131^[8]) a fost un poet, matematician, filosof și astronom persan.

Viața

Statuia lui Omar Khayam din București.

Izvoarele cu privire la viața lui Khayam se contrazic adeseori. Numele ar putea denota proveniența dintr-o familie de fabricanți de corturi, dar nici acest lucru nu se poate afirma cu certitudine. Deși supranumele Khayam îl desemnează pe meșteșugarul care face corturi, el este, în același timp, precum și alte denumiri de meșteșuguri, tipic pentru tradiția sufistă. Conform acestei tradiții, care interpretează denumirile cu ajutorul unei mistici a numerelor asemănătoare cabalei din tradiția iudaică, numită abșad, numele învățatului s-ar traduce cu ajutorul calculului poziției literelor prin Ghãqi, Risipitorul. Pentru un sufi acest supranume desemnează disprețul pentru bunurile lumești^[9]. Și-a petrecut copilăria în orașul Balhi (în nordul Afghanistanului de azi), unde a studiat îndrumat de învățații Șeic Mohamed Mansuri și, apoi, Imam Mowaffaq de Nișapur.

A avut o viață extrem de agitată, dacă ținem cont că a trăit în perioada formării Imperiului Selgiucizilor. Învățații se aflau într-o situație precară, fiind dependenți financiar de conducători sau de vreun mecena local. Însuși Khayam a scris, mai târziu, că a fost, în perioada tinereții, „martor al nimicirii învățaților, din care nu a mai rămas decât o mână de oameni, chinuită și puțin numeroasă. Asprimea soartei din aceste vremuri i-a împiedicat să se dedice perfecționării și adâncirii științei lor”.

Ca învățăcel în Nișapur, l-a legat o prietenie strânsă de Hassan bin Sabah, întemeietorul de mai târziu al sectei asasinilor, și de viitorul vizir al Imperiului Selgiucizilor, Nesām ol-Molk. Legenda afirmă că cei trei și-ar fi jurat sprijinul în cazul în care unul dintre ei ar fi urcat scara ierarhiilor. Nesām ol-Molk uită de această promisiune, odată devenit vizir, în 1063, și îl neglijează, în special, pe bin Sabah. Unul dintre adepții acestuia îl va ucide pe vizir, în 1092, se pare că din această cauză. Învățatului Khayam i-a fost încredințată, probabil și prin intermediul lui Nesām ol-Molk, importanta reformă a calendarului, care este finalizată în 1079^[10].

După asasinatul din 1092, Khayam întreprinde un pelerinaj la Mecca, datorită, probabil, într-o oarecare măsură, și ostilităților pe care le simțise din partea cercurilor sunnite, care i-au imputat înlocuirea calendarului islamic, bazat pe fazele lunii, cu unul civil. În Nișapur domneau, la acea dată, neliniști provocate de cercuri religios-fundamentaliste. Doar după ce a dovedit, prin acest pelerinaj, dreapta sa credință, Khayam a putut activa ca profesor în orașul său natal^[11].

A peregrinat prin diverse locuri: Samarkand, Ispahan, Merv.

Matematician

În lucrarea Discuții asupra unor probleme de algebră (1070) se ocupă de rezolvarea ecuațiilor cubice, fiind primul matematician care studiază acest subiect. Ajunge chiar la rezultate remarcabile, bazându-se pe metoda intersecției secțiunilor conice cu cercul. Khayam își pune problema rezolvării ecuației de gradul III în mod asemănător celei de gradul II (deci, prin radicali), dar nu reușește acest lucru. Totuși, el nu disperă și afirmă chiar că „acele forme” vor fi găsite de cei care îl vor urma.

A studiat și Elementele lui Euclid, fiind, cu precădere, atras de celebrul postulat al paralelelor, căruia încearcă să-i dea o demonstrație. Se ocupă și de problema coeficienților binomiali, care apar în triunghiul lui Pascal.

S-a ocupat și cu teoria fracțiilor analizând problema egalității a două rapoarte prin fracții continue^[12].

Lucrările lui Khayam vor fi cunoscute în Europa abia peste șapte secole.

Astronom

În 1073, sultanul Malik-Shah I l-a invitat să construiască, împreună cu alți mari învățați ai vremii, un observator astronomic. Aceștia au determinat lungimea anului solar cu o precizie de șase zecimale (apreciabilă pentru acea epocă). Se obținea un calendar mult mai exact decât cel gregorian, adoptat în Europa patru secole mai târziu.^[13]

Poet

Unul din catrenele lui Omar Khayam - inscriptie pe unul din zidurile hanului Morića^⁠(en) din Sarajevo.

Criticul literar român Tudor Vianu spunea că Omar Khayam „...dă în rubayatele sale expresia lirică foarte concentrată de o mare perfecțiune a viziunii sale dezabuzate asupra lumii”. Iată câteva expresii ale pesimismului lui Khayam:

„Am venit, de unde? Unde duce drumul?
Care-i rostul vieții ? Tainele sugrumu-l.
Câte inimi pure — Roata de Azur
Arde-n scrum și pulberi! Spuneți, unde-i fumul?

Noapte, stele... Tremuri. Ce ai? Te-nfiori,
Când te-apleci genunea lumii s-o măsori!
Fulgeră-n eternă goană-amețitoare — 
Trec pe lângă tine — aștrii rotitori...”

Se pare că a scris peste o mie de catrene (numite rubaiat). Acestea au un conținut mistic, legat de mistica islamică, adică de sufism.

Valoarea operei sale poetice eclipsează, în ziua de azi, faima sa de matematician și om de știință. Opera sa poetică a fost dată uitării timp de secole în cultura persană, doar sufiștii au prețuit mereu rubaiatele sale. Iraniștilor europeni le revine meritul de a-l fi redescoperit pe poet pentru patrimoniul cultural al lumii^[14].

Elemente ale sufismului în opera poetica

Cercetarea filologică nu a căzut de acord în privința impactului curentului sufist asupra operei literare a lui Khayam. Există, însă, evidente puncte de tangență cu sufismul; astfel, în catrenele sale sunt des invocate figuri alegorice precum cea a „bătrânului hangiu” sau cea a unui „Rend”, adică băutor, care se referă la marele preot, respectiv la adeptul cultului zoroastric, figuri tipice pentru preluarea laturii esoterice a vechiului cult persan de către mistica islamică^[15]. Cercetarea a încercat să stabilească o filiație a acestor idei prin intermediul teologului al-Ghazali, care preda, din 1105, la universitatea din Nișapur. Acesta se interesa, ca teolog consacrat, de posibilitatea apropierii de divinitate prin revelație și era, mai degrabă, critic față de ortodoxia islamică^[16].

Traduceri în limba română

• Omar Khayyam, Catrene, în traducerea lui George Popa, Colecția Poesis, Editura Univers, București, 1979.
• Omar Khayyam, Catrene, în traducerea lui I.V. Siridon, Editura Cavallioti, 1998.

Note

1. ^ ^a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat în 22 august 2017
2. ^ ^a b Omar Khayyám, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017
3. ^ ^a b Omar Khayyam, Find a Grave, accesat în 9 octombrie 2017
4. ^ ^a b Omar Khayyám, International Music Score Library Project, accesat în 9 octombrie 2017
5. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
6. ^ Anthology of philosophy in Persia: from Zoroaster to Omar Khayyam
7. ^ Conform lui Scharf, anul nașterii nu se poate stabili cu precizie. Acest cercetător numește intervalul dintre 1021 și 1048 ca perioadă probabilă în care a căzut data nașterii lui Khayam - vezi Scharf 2004, p. 186..
8. ^ După alte opinii, data decesului nu se poate stabili precis. Perioada dintre 1122 și 1131 este numită în acest context - vezi Scharf 2004, p. 186.
9. ^ Scharf 2004, p. 187 s.
10. ^ Scharf 2004, p. 186.
11. ^ Scharf 2004, p. 186 s.
12. ^ Nicolau, p 219
13. ^ Calendarul lui Khayam avea o oră eroare la 5.500 ani, iar cel gregorian - o zi la 3.300 ani – fiind, totuși, mai ușor de calculat.
14. ^ Scharf 2004, p. 187.
15. ^ Scharf 2004, p. 183.
16. ^ Scharf 2004, p. 183 s.

Bibliografie

• Viorel Gh.Vodă, Surprize în matematica elementară, Editura Albatros, București, 1981.

• Poeme persane (Baba Taher, Omar Khayyam, Saadi, Rumi, Șabestari, Hafez). 2012. Traducere din limba persană și note: Otto Starck. Prefață: George Grigore. Editura Herald. Colecția Princeps.

• Kurt Scharf (îngrijitor de ediție): Die schönsten Gedichte aus dem klassischen Persien. Übertragen von Cyrus Atabay, München 1998 (²2004), Postfață, p. 179-217.
• E. Nicolau (colectiv de autori), Figuri ilustre din Evul mediu, Editura Tineretului