Discursul Papei Benedict al XVI-lea la Castelul Bllevue din Berlin

[altmariustotal catolic]

Domnule preşedinte federal,
Doamnelor şi domnilor,
Dragi prieteni,

Mă simt foarte onorat pentru amabila primire pe care mi-o rezervaţi aici la Castelul Bellevue. Vă sunt deosebit de recunoscător dumneavoastră, Domnule Preşedinte Wulff, pentru invitaţia la această vizită oficială, care este a treia mea vizită ca Papă în Republica Federală Germania. Vă mulţumesc din inimă pentru cuvintele distinse pe care mi le-aţi adresat. Recunoştinţa mea se îndreaptă în aceeaşi măsură către reprezentanţii Guvernului Federal, ai Bundestag şi ai Bundesrat precum şi oraşului Berlin pentru prezenţa cu care exprimă respectul lor faţă de Papa ca Succesor al Apostolului Petru. Şi nu în ultimul rând le mulţumesc celor trei Episcopi gazdă, Arhiepiscopul Woelki de Berlin, Episcopul Wanke de Erfurt şi Arhiepiscopul Zollitsch de Freiburg, precum şi tuturor celor care, la diferite nivele ecleziale şi publice, au colaborat la pregătirile acestei călătorii în patria mea, contribuind în felul acesta la buna sa reuşită.

Deşi această călătorie este o vizită oficială care va întări relaţiile bune dintre Republica Federală Germania şi Sfântul Scaun, în primul rând nu am venit aici pentru a urmări obiective politice sau economice determinate, aşa cum fac pe bună dreptate alţi oameni de stat, ci pentru a-i întâlni pe oameni şi a vorbi despre Dumnezeu. De aceea mă bucur, că sunt reprezentaţi aici în număr mare cetăţenii Republicii Federale. Vă mulţumesc din inimă!

În privinţa religiei - despre care v-aţi referit, dle preşedinte federal - vedem o indiferenţă crescândă în societate care, în deciziile sale, consideră problema adevărului mai degrabă ca un obstacol şi dă în schimb prioritate consideraţiilor utilitariste.

Pe de altă parte, este nevoie de o bază obligatorie pentru convieţuirea noastră, altminteri fiecare trăieşte singur urmând propriul individualism. Religia este unul din aceste fundamente pentru o convieţuire reuşită. „Aşa cum religia are nevoie de libertate, tot aşa şi libertatea are nevoie de religie”. Aceste cuvinte ale marelui episcop şi reformator social Wilhelm von Ketteler, de la cărui naştere se celebrează anul acesta al doilea centenar, sunt încă actuale¹.

Libertatea are nevoie de o legătură cu o instanţă superioară. Faptul că există valori care nu sunt deloc manipulabile este adevărata garanţie a libertăţii noastre. Cel care se simte obligat la adevăr şi la bine, imediat va fi de acord cu aceasta: libertatea se dezvoltă numai în responsabilitatea în faţa unui bine mai mare. Acest bine există numai pentru toţi împreună; deci trebuie să mă interesez mereu şi de cei de lângă mine. Libertatea nu poate să fie trăită în absenţa de relaţii.

În convieţuirea umană nu există libertate fără solidaritate. Ceea ce fac neţinând cont de alţii nu este libertate, ci acţiune vinovată care dăunează altora şi chiar mie însumi. Pot să mă realizez cu adevărat ca persoană liberă numai folosind forţele mele şi pentru binele celorlalţi. Acest lucru este valabil nu numai pentru domeniul privat ci şi pentru societate. Conform principiului de subsidiaritate, societatea trebuie să dea spaţiu suficient structurilor mai mici pentru dezvoltarea lor şi, în acelaşi timp, trebuie să fie suport, în aşa fel ca ele, într-o zi, să se poată susţine şi singure.

Aici, la Castelul Bellevue, care îşi datorează numele vederii splendide pe malul râului Sprea şi care este situat nu departe de Coloana Victoriei, de Bundestag şi de Poarta Brandenburg, suntem chiar în centrul Berlinului, capitala Republicii Federale Germania. Castelul cu trecutul său zbuciumat este - ca atâtea edificii din oraş - o mărturie a istoriei germane. Privirea clară şi pe paginile întunecate din trecut ne permite să învăţăm de la ea şi să primim impulsuri pentru prezent. Republica Federală Germania a devenit ceea ce este astăzi prin forţa libertăţii plăsmuită de responsabilitatea în faţa lui Dumnezeu şi a unuia în faţa celuilalt. Ea are nevoie de această dinamică ce implică toate domeniile umanului pentru a putea continua să se dezvolte în condiţiile actuale. Are nevoie de asta într-o lume care are nevoie de o profundă reînnoire culturală şi de redescoperirea valorilor fundamentale pe care să construiască un viitor mai bun (Enciclica Caritas in veritate, 21). Doresc ca întâlnirile din tipul diferitelor etape ale călătoriei mele - aici la Berlin, la Erfurt, în Eichsfeld şi la Freiburg - să poată da o contribuţie în acest sens. Fie ca în aceste zile Dumnezeu să acorde binecuvântarea sa nouă tuturor.

Benedictus PP. XVI

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu