Comemorarea zilei: Hans Memling

[altmariusart]

Hans Memling

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Hans Memling: Autoportret, cca. 1480 (detaliu din Tripticul lui Sir John Donne de Kidwelly)

Hans Memling (uneori Memlinc sau - la flamanzi - Jan van Mimmelynghe) (*cca. 1435, Momlingen - †11 august 1494, Bruges) a fost un pictor născut în Germania, stabilit încă de tânăr în Ţările de Jos. Graţie stilului său original şi poetic, Memling este considerat un portretist de excepţie şi unul dintre cei mai mari pictori flamanzi ai epocii sale.

Viaţa şi opera

Timbru românesc din 1969

Hans Memling s-a născut probabil în anul 1435 în Germania, în micul orăşel Momling, în ţinutul de la sud de Frankfurt străbătut de râul Main. Familia lui făcea parte din burghezia prosperă a oraşului. Nu mult după naşterea sa, familia se mută în oraşul Seligenstadt. În 1451, în ţinut izbucneşte o epidemie de ciumă, ambii părinţi cad victimă şi tânărul Hans este luat în custodia călugărilor benedictini de la o mănăstire din apropiere. Perioada din viaţa lui Memling până la mutarea sa la Bruges rămâne o necunoscută, primele informaţii veridice fiind legate de marele oraş flamand. Este probabil ca pe la 1460 să fi făcut o călătorie la Köln, altfel ar fi greu de explicat de unde a cunoscut lucrările celui mai remarcabil pictor din Köln, Stefan Lochner, fapt atestat de Memling câţiva ani mai târziu. Rămâne deschisă şi întrebarea dacă a lucrat într-adevăr în atelierul lui Rogier van der Weyden din Bruxelles. Uriaşa influenţă exercitată de acest pictor asupra artei lui Memling în tot cursul vieţii sale îndreptăţeşte această presupunere. La 30 ianuarie 1465, Memling se stabileşte la Bruges, fiind primit imediat în rândurile cetăţenilor de vază ai oraşului. Renumele i-o ia înainte - fără îndoială pentru că ar fi fost elevul lui Rogier van der Weyden - astfel că din clipa sosirii în oraş, Memling a început să primească importante comenzi. După un an închiriază o casă pe Sintjanstraat din cartierul pictorilor şi miniaturiştilor.

La mijlocul secolului al XV-lea, Bruges este unul dintre cele mai mari centre comerciale din apusul Europei. Oraşul este un important loc de întâlnire al negustorilor veniţi din toate ţările continentului. Împreună cu locuitorii bogaţi ai Bruges-lui, ei alcătuiesc un patriciat din rândurile căruia apar numeroşi amatori şi protectori ai artelor. Călugării mănăstirei Les Dunes din Coxyde aparţin unuia din ordinele cele mai bogate din regiune. Începând din 1467, ordinul este condus de abatele Jan Crabbe, umanist protector al artelor, interesat şi de cultura italiană. Jan Crabbe îi comandă tânărului pictor un mare tablou de altar. Curând, în 1474, şi conducătorul spitalului "Sfântul Ioan" din Bruges, Jan Floreins, comandă lui Memling două tripticuri uriaşe, în vederea decorării absidei noii aripi a clădirii, unul închinat Fecioarei Maria, celălalt spre cinstirea protectorilor spitalului, Sfântul Ioan Botezătorul şi Sfântul Ioan Evanghelistul. Pentru prima oară Memling îşi semnează şi datează lucrarea: 1479. De aceea ştim că artistul a avut nevoie de peste patru ani pentru a-şi termina opera, lucrare care s-a bucurat de un succes deosebit.

Hans Memling: Tripticul Naşterea Domnului, Închinarea Magilor, Prezentarea lui Iisus în Templu, 1470

Din acest moment comenzile oficiale şi particulare urmează una după alta. În 1473, Memling devine membru al Societăţii Notre-Dame de la Neige din Bruges. Aici se regăsesc cele mai ilustre personalităţi ale epocii, între care Carol Temerarul, duce de Burgundia. Regiunea începe însă să fie bântuită de conflicte. În 1480, izbucneşte un război între Bruges şi Franţa, apoi oraşul se întoarce împotriva lui Maximilian I de Habsburg precum şi împotriva fiicei lui Carol Temerarul. Memling rămâne în afara evenimentelor ce se desfăşoară acolo. Tablourile sale, cele mai multe pe teme religioase, nu se leagă de loc de actualitate, dimpotrivă respiră o linişte aparte.

Madonna pe tron cu pruncul. Tabloul central al Altarului Sfinţilor Ioan - 1479

Sfântul Cristofor, 1484

Sosirea fecioarelor în Köln, 1489

Sfintele femei - Plângerea lui Iisus, din Dipticul din Grenoble, 1492-94

Trebuie ţinut cont de faptul că în această perioadă situaţia artistului este una de excepţie, el face parte dintre cei mai bogaţi două sute de cetăţeni ai oraşului. Pentru atelierul său spaţios angajează calfe şi servitori, are elevi cărora li se asigură întreţinere şi cazare.

Între timp, Memling îşi continuă cariera artistică. Pleacă la Köln pentru a face schiţe după cheiurile Rinului, de care va avea nevoie la lucrarea intitulată Relicvariul Sfintei Ursula. Depunerea solemnă a moaştelor ei are loc în 1489. Hans Memling moare cinci ani mai târziu; este înmormântat la 11 august 1494 în cimitirul bisericii Saint-Gilles din Bruges.

Memling - maestru al portretului

Membrii familiilor înstărite din Bruges aveau tendinţa de a-şi eterniza chipul, comandându-şi portretele la marii pictori ai vremii. Memling nu numai că pictează foarte multe portrete (s-au păstrat cca 36 de lucrări), dar o face în mod magistral, deschizând drumul către un gen cu totul nou.

Portretul Mariei Maddalena Portinari, cca 1470-1480

Portretul Barbarei van Vlaenderberghe, 1472-1475

Portretul unui bărbat cu o medalie, 1480

Portretul lui Maarten van Nieuwenhove, 1487

Printre clienţii lui Memling au fost mulţi italieni, ca Tommaso Portinari, director al filialei din Bruges a băncii familiei Medici din Florenţa. Aceştia au adus din Italia numeroase tablouri şi au jucat un rol important în stabilirea relaţiilor dintre pictura flamandă şi cea italiană. Desăvârşindu-şi arta portretistică, Memling a studiat şi operele picturale ale maeştrilor italieni. Influenţa reciprocă este uşor de observat, fiind suficient să se compare Portretul unui bărbat al lui Memling cu Tânărul cu medalie al lui Botticelli (Vezi articolul). Primele portrete ale lui Memling au fost apropiate de cele ale lui Rogier van der Weyden şi Jan van Eyck, dar Memling evoluează repede şi este primul flamand care zugrăveşte personajul pe fondul unui peisaj. Utilizând peisajul ca fundal pentru portret, peisajul duce la extinderea spaţiului, ceea ce conferă profunzime compoziţiei. Se poate observa la Memling şi tendinţa de a mări chipul, iar unghiul de vedere este uşor orientat de jos în sus, asigurând astfel modelelor sale o alură statuară. Aceste soluţii originale în arta portretisticii fac operele lui Memling uşor de recunoscut, iar artistul este clasificat între cei mai mari portretişti ai secolului al XV-lea.

Bibliografie

• Dirk de Vos: Flämische Meister, DuMont, Köln 2002
• Hans Memling - Portraits, Belser, Stuttgart 2005

Legături externe

• ro Hans Memling
• en Web Gallery of Art - Hans Memling

Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Hans Memling

[altmariusart]

born c. 1430/35, Seligenstadt, near Frankfurt am Main
died August 11, 1494, Bruges



leading Flemish painter of the Bruges school during the period of the city’s political and commercial decline. The number of his imitators and followers testified to his popularity throughout Flanders. His last commission, which has been widely copied, is a Crucifixion panel from the “Passion Triptych” (1491).


Memling, born in the region of the Middle Rhine, was apparently first schooled in the art of Cologne and then travelled to the Netherlands (c. 1455–60), where he probably trained in the workshop of the painter Rogier van der Weyden. He settled in Bruges (Brugge) in 1465; there he established a large shop and executed numerous altarpieces and portraits. Indeed, he was very successful in Bruges: it is known that he owned a large stone house and by 1480 was listed among the wealthiest citizens on the city tax accounts. Sometime between 1470 and 1480 Memling married Anna de Valkenaere (died 1487), who bore him three children.

A number of Memling’s works are signed and dated, and still others allow art historians to place them easily into a chronology on the basis of the patron depicted in them. Otherwise it is very difficult to discern an early, middle, and late style for the artist. His compositions and types, once established, were repeated again and again with few indications of any formal development. His Madonnas gradually become slenderer and more ethereal and self-conscious, and a greater use of Italian motifs such as putti, garlands, and sculptural detail for the settings marks the later works. His portraits, too, appear to develop from a type with a simple neutral background to those enhanced with a loggia or window view of a landscape, but these, too, may have been less a stylistic development than an adaptation of his compositions to suit the tastes of his patrons.

A good example of the difficulties of dating encountered by scholars is the triptych of “The Virgin and Child with Saints and Donors” that Memling executed for Sir John Donne (National Gallery, London), which until recently had been dated very early—around 1468—because it was believed that the patron commissioned the work while visiting Bruges for the wedding of Charles the Bold (duke of Burgundy) to Margaret of York and that he died the following year (1469) in the Battle of Edgecote. It is now known that Sir John lived until 1503 and that it is probably his daughter Anne (born 1470 or later) who is portrayed as the young girl kneeling with her parents in the central panel, thus indicating that the painting was commissioned about 1475.

Memling’s art clearly reveals the influence of contemporary Flemish painters. He borrowed, for example, from the compositions of Jan van Eyck, the famed founder of the Bruges school. The influence of Dirck Bouts and Hugo van der Goes can also be discerned in his works—for example, in a number of eye-catching details such as glistening mirrors, tile floors, canopied beds, exotic hangings, and brocaded robes. Above all, Memling’s art reveals a thorough knowledge of, and dependence on, compositions and figure types created by Rogier van der Weyden. In Memling’s large triptych (a painting in three panels, generally hinged together) of the “Adoration of the Magi” (Prado, Madrid), one of his earliest works, and in the altarpiece of 1479 for Jan Floreins (Memling-Museum, Brugge), the influence of Rogier’s last masterpiece, the “Columba Altarpiece” (1460–64; Alte Pinakothek, Munich), is especially noticeable. Some scholars believe that Memling himself may have had a hand in the production of this late work while still in Rogier’s studio. He also imitated Rogier’s compositions in numerous representations of the half-length Madonna with the Child, often including a pendant with the donor’s portrait (the “Madonna and Martin van Nieuwenhove”; Memling-Museum, Brugge). Many devotional diptychs (two-panel paintings) such as this were painted in 15th-century Flanders. They consist of a portrait of the “donor”—or patron—in one panel, reverently gazing at the Madonna and Child in the other. Such paintings were for the donor’s personal use in his home or travels.

Most of Memling’s patrons were those associated with religious houses, such as the Hospital of St. John in Bruges, and wealthy businessmen, including burghers of Bruges and foreign representatives of the Florentine Medicis and the Hanseatic League (an association of German merchants dealing abroad). For Tommaso Portinari, a Medici agent, and his wife, Memling painted portraits (Metropolitan Museum of Art, New York City) and an unusual altarpiece that depicts more than 22 scenes from the Passion of Christ scattered in miniature in a panoramic landscape encompassing a view of Jerusalem (Galleria Sabauda, Turin). Such an altarpiece, perhaps created for new devotional practices, became very popular at the end of the 15th century. His best known work with extensive narration is the sumptuous Shrine of St. Ursula in the Hospital of St. John. It was commissioned by two nuns, Jacosa van Dudzeele and Anna van den Moortele, who are portrayed at one end of the composition kneeling before Mary. This reliquary, completed in 1489, is in the form of a diminutive chapel with six painted panels filling the areas along the sides where stained glass would ordinarily be placed. The narrative, which is the story of Ursula and her 11,000 virgins and their trip from Cologne to Rome and back, unfolds with charm and colourful detail but with little drama or emotion. Other patrons of the same hospital commissioned Memling to paint a large altarpiece of St. John with the mystical marriage of St. Catherine to Christ as the central theme (Memling-Museum, Brugge). Elaborate narratives appear behind the patron saints John the Baptist and John the Evangelist painted on the side panels, while the central piece is an impressive elaboration of the enthroned Madonna between angels and saints (including Catherine) that one finds in innumerable other devotional pieces attributed to Memling.

Because Memling’s work was so strongly influenced by that of other painters, it often has been harshly dealt with by 20th-century critics. Yet in his own lifetime he was acclaimed. Recording his death, the notary of Bruges described him as “the most skillful painter in the whole of Christendom.”

James E. Snyder


Major Works
“The Martyrdom of St. Sebastian” (c. 1470; Musées Royaux des Beaux-Arts, Brussels); “Portinari Triptych” (c. 1470; Metropolitan Museum of Art, New York City); “Portrait of Gilles Joye” (1472; Sterling and Francine Clark Art Institute, Williamstown, Mass.); “The Last Judgment” (c. 1473; Marienkirche, Gdańsk, Pol.); “Triptych: The Virgin and Child with Saints and Donors” (c. 1475; National Gallery, London); “The Deposition” (c. 1475; Museo de la Capilla Real, Granada, Spain); “The Virgin and Child” (c. 1475; Museo de la Capilla Real); “The Mystic Marriage of St. Catherine of Alexandria” (c. 1475; Louvre, Paris); “Christ Surrounded by Angel Musicians” (c. 1475; Musée Royal des Beaux-Arts, Antwerp); “Mystic Marriage of St. Catherine of Alexandria” (1479; Memling-Museum, Brugge); “Adoration of the Magi” (1479; Memling-Museum); “The Descent from the Cross” (1480; Memling-Museum); “Scenes from the Life of Christ and the Virgin” (c. 1480; Alte Pinakothek, Munich); “Madonna and Child with Angels” (c. 1480–85; National Gallery of Art, Washington, D.C.); “Moreel Triptych” (1484; Groeninge Museum, Brugge); “Bathsheba” (c. 1485; Staatsgalerie, Stuttgart, Ger.); “Diptych with Madonna and Martin van Nieuwenhove” (1487; Memling-Museum); “St. Benedict” (1487; Uffizi, Florence); “Portrait of Benedetto Portinari” (1487; Uffizi); “The Virgin and Child” (1487; Staatsliche Museen Preussischer Kulturbesitz, Berlin); St. Ursula Shrine (1489; Memling-Museum); “Resurrection” (c. 1490; Louvre); “Passion Triptych” (Crucifixion Panel, 1491; St.-Annen-Museum, Lübeck, Ger.).

[altmariusart]

[silvian dobre]

VA MULTUMESC  FRUMOS     !