Civilizatia araba: Moscheea

[Civilizatii]

Moschee

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

.

Articole referitoare la Islam Credinţe Allah · Tawhid · Dumnezeu Mahomed · Alţi profeţi Practici Profesie de credinţă · Rugăciune Post · Caritate · Pelerinaj Texte şi legi Coran · Sunnah · Hadith Fiqh · Sharia · Kalam · Sufism Istorie şi lideri religioşi Cronologia Islamului Ahl al-Bayt · Sahaba Sunnism · Shi'a Rashidun · Shi'a imams Cultură şi societate Studii · Animale · Arta Calendar · Copii Demografie · Bairam Moschee · Filozofie Ştiinţe · Femeie Politică · Dawah Islamul şi alte religii Creştinism · Iudaism Hinduism · Sikhism · Jainism Vezi şi Critici · Islamofobie Glossar de termeni islamici Protal Islam v • d • m

Moscheea (arabă مسجد "masjid") este un lăcaş de cult, pentru musulmani, unde aceştia se roagă şi se întrunesc în scopul unor activităţi de educaţie religioasă. Fiecare moschee are un imam care conduce rugăciunile. Primele moschei au apărut în secolul al VII-lea. Cele mai importante moschei sunt Moscheea Quba şi Al-Masjid al-Nabawi din Medina, apoi, Moscheea Al Aksa din Ierusalim, moscheea Omaiazilor din Damasc etc. Moscheile erau specifice Peninsulei Arabe, însă s-au răspândit odată cu religia islamică în multe alte zone ale lumii.

Moscheile construite în alte zone decât cele arabe împrumută elemente arhitecturale din zonele respective. Cele din China împrumută stilul arhitectonic specific chinezesc, mai precis forma şi culoarea pagodelor, pe când în Europa întâlnim moschei cu influenţe arhitecturale europene. Moscheea este locul unde musulmanii socializează conform tradiţiei islamice. Cea mai importantă perioadă a anului in tradiţia islamică este Ramadan-ul, când musulmanii merg foarte des la moschee pentru a se ruga şi a îndeplini datinile. Conform tradiţiei, musulmanii nu au acces în moschee decât după ce se spală şi îşi lasă încălţămintea la intrare. Conform Coranului femeile se pot ruga acasă, dar şi la moschee. Rugăciunile se ţin în sala de rugăciuni a moschei unde există locuri separate de rugăciuni pentru femei şi bărbaţi. Barbaţii musulmani, la nevoie, se pot ruga la ceasurile potrivite şi în afara moscheii, în orice loc s-ar găsi.

Arhitectura originală a moscheilor prevede construirea unor cupole deasupra centrului sălii de rugăciuni, precum si minarete, de asemenea şi grădini interioare unde credincioşii musulmani se pot odihni. Moscheile construite în zonele cu populaţie minoritară musulmană sunt utilizate nu numai ca lăcaş de cult, ci şi ca loc de întruniri, inclusiv mitinguri de protest ale acestora. Astfel în urma conflictelor în jurul unor revendicări religioase, naţionale şi sociale între populaţia islamică şi cea de alte etnii şi confesiuni majoritare se pot ivi conflicte între populaţia majoritară şi musulmani, precum si in urma unor atatari rasiste sau de ura religioasa apar uneori acte de vandalism până la atacuri cu bombă contra unor moschei. Un exemplu este Moscheea Babri din India, distrusă de hinduşii extremişti în 1992. Începând cu anii '80, Arabia Saudită a finanţat un proiect de construcţie a moscheilor în toată lumea în valoare de miliarde de dolari din care s-au construit în total 1500 de moschei.

Etimologie

Cuvântul originar pentru moschee în arabă este masjid având semnificaţie de loc de rugăciune sau de inchinare. Acesta este un substantiv derivat din verbul sajada (însemnând a se închina). Cuvântul provine din limba arameică, înrudită cu araba şi ebraica, şi datează din secolul al V-lea î. Hr., întâlnindu-se şi în vocabularul altor limbi cum ar fi arabilor nabateeani şi ebraica, cu aceeaşi semnificaţie.

Cuvântul corespondent în limba engleză pentu moschee este „mosque” şi provine de la spaniolul mezquita. ^[1]

Cuvântul moschee provine în limba română din cuvântul francez mosquée, care la rândul său provine prin mediere italiană şi spaniolă din termenul arab "masjid".

Istorie

Acum aproximativ o mie de ani moscheile erau niste edificii mai spaţioase, simple, cu intrări mari şi minarete. De-a lungul timpului au început încetul cu încetul să se distingă de clădirile obişnuite din jur, devenind un tip anume de construcţie specific lumii arabe şi islamice.

Primele moschei

După credinţele islamice, cel mai important loc sacru islamic este sanctuarul Kaaba din Mecca, Arabia Saudită, construit de profetul Ibrahim (Avraam) şi fiul său Ismail (Ismael) după voinţa lui Allah (Dumnezeu), însă cea mai veche moschee construită de musulmani este Moscheea Quba din Medina.

Influenţe arhitecturale în construirea moscheilor

Arhitectura moscheilor diferă de la o zonă la alta deoarece au fost împrumutate elemente arhitecturale specifice zonei de amplasare. Un exemplu elocvent este Egiptul unde se întâlnesc un mare număr de moschei ce au fost construite începând cu anul 640, o dată cu cucerirea ţării de către arabii musulmani. ^[2] Moscheile clădite în Sicilia şi Spania şi-au păstrat un stil original arab sau maur, neîmprumutând elemente arhitecturale specifice zonei.^[3]

Marea moschee din Xi'an.

În vestul ChinaZChinei, în Turkestanul chinez sau Uiguria, moscheile seamănă mai mult cu cele arabe, dar pe măsură ce se înaintează spre est apar tot mai mult elemente arhitecturale chinezeşti îmbinate cu cele arabe. Primele moschei din China au fost ridicate în secolul XVIII în localitatea chineză Xi'an, cea mai cunoscută fiind Marea moschee din Xi'an. Această moschee a adoptat o arhitectură tradiţională chinenezească, fiind diferenţiată de celelalte moschee prin faptul că are acoperişul galben, după tipicul templelor budiste.^[4]

În secolul al XV-lea , moscheile au început să apară şi în Indonezia în primul rând în insulele Java şi Sumatra. Arhitectura budistă, hindusă sau chineză a influenţat şi aici aspectul moscheelor.

Moscheile indoneziene sunt construite fără cupole, nerespectând linia arhitecturală arabă, în schimb au acoperişuri etajate asemanator cu pagodele sau templele hinduse balineze, stil folosit încă şi azi. Un număr important de moschei vechi au rămas intacte şi astăzi pe coasta de nord a insulei Java, printre acestea aflându-se Mesjid Agung din Demak construită în 1474 şi Marea moschee din Yogyakarta. Stilul moscheilor javaneze a influenţat şi arhitectura celor din ţările apropiate acesteia precum: Malaysia, Brunei, şi Filipine.^[5]

În India moscheile au apărut în timpul Imperiului Mogul în secolul al XVI-lea şi al XVII-lea, unde s-au distins şi ele printr-o arhitectură proprie locului, ca de pilda Jama Masjid din Delhi.

În Imperiul Otoman, al cărui nucleu principal a fost Turcia de azi, moscheile au apărut o dată cu primii turci musulmani. Unele moschei precum Hagia Sophia din Istanbulul de azi, au fost mai întâi biserici sau catedrale ale Imperiului Bizantin, după care au fost transformate în moschei, ceea ce le explică stilul arhitectonic. Specific moscheilor otomane erau plafoanele înalte, minaretele multiple şi faţadele largi îmbinate cu elemente tradiţionale precum mihrab-ul. Astăzi Turcia deţine un mare numar de moschei cu arhitectură tipică otomană.

Marea moschee din Paris.

^[6]

În Europa există în diverse zone moschei construite în număr mai mare o dată cu venirea musulmanilor pe continent. Oraşe mari precum Roma, Londra şi München, deţin moschei ce au fost cladite dupa cerintele arhitecturii tradiţionale arabe cu domuri şi minarete. Moschee mai mici se pot întâlni de asemenea în zonele suburbane ale marilor oraşe europene, un exemplu fiind Moscheea Shah Jahan din Woking, Marea Britanie. In zone;e Europei care au fost sub dominatie otomana ca Grecia, Bosnia, Albania, Serbia, moscheile au aspectul specific otoman.

În Statele Unite, moscheile au apărut la sfârşitul secolului al XX-lea, numărul lor crescând de la 40000 la 50000 o dată cu răspândirea religiei islamice în SUA. Emigrarea musulmanilor din Asia de Sud a făcut ca numărul moscheilor să crească mai alert după anul 1950 astfel înregistrându-se creşteri cu 80% după 1970 şi cu 50% după 1980.

^[7]

Convertiri

După scrierile istoricilor musulmani mai multe biserici şi sinagogi, au fost transformate în moschei, fie după cucerirea unor oraşe nemusulmane fie prin impunerea unor tratate prin care musulmanilor li se permitea să transforme bisericile în moschei. Un astfel de tratat a fost aplicat la Damasc, Siria, în anul 705 d. Hr. când califul Abd al-Malik a transformat bazilica Sf. Ioan într-o moschee. Se mai spune că Abd al-Malik a convertit zece biserici din Damasc în moschei. După cucerirea Constantinopolui, sultanii otomani au preschimbat şi multe biserici în moschei, intre ele cea mai renumită fiind Hagia Sophia. În unele astfel de noi moschei s-au păstrat sanctuarele creştine sau iudaice închinate de pildă unor personaje biblice respectate şi de cultul mahomedan ^[8] Printre cele mai vestite moschei transformate se află Marea moschee din Cordoba, dar există şi unele cazuri în care moscheile transformate în biserici au redevenit moschei.

Influenţe religioase

Rugăciuni

Moscheea Sultanul Omar Ali Saifuddin din Brunei.

Zilnic musulmanii trebuie să practice „salahul”. Acesta constă în a face de cinci ori pe zi o rugăciune ce aparţine celor Cinci Stâlpi ai Islamului. Pe lângă rugăciunile zilnice, există rugăciuni speciale făcute vinerea, sâmbăta(Sabt), de sărbători precum Aid al-Fitr şi Aid al-Adha şi rugăciuni pentru înmormântare sau cu ocazia unor eclipse. ^[9][10]

Rugăciunea de înmormântare numită salat ul-janazah este ţinută de obicei într-o curte sau o piaţă din aproprierea unei moschei, in prezenta tuturor rudelor şi a [imam]]ului.^[11]În cazul eclipselor, musulmanii au rugăciuni specifice acestora.

Pentru sărbătorile cu importanţă mai mare în tradiţia islamică în cazul în care moscheea este neîncăpătoare se pot închiria spaţii publice de dimensiuni mari. În calendarul islamic, există două mari sărbători şi anume Aid al-Fitr şi Aid al-Adha care se celebrează de obicei în moschei cu spaţii larg deschise, pentru a cuprinde numărul mare de credincioşi veniţi la ceremoniile rituale specifice sărbătorilor. În ţările unde Islam-ul este religia majoritară rugăciunile asociate acestor sărbători se practica şi acasă.^[12]

Ramadan

Moscheea albastră din Istanbul

Ramadan-ul este luna cea mai sfântă a Islamului. În această lună musulmanii ţin post, iar seara li se permite sa serveasca o masă numită iftar . Iftarul este o mâncare de post servindu-se atât acasă cât şi în moschei. Moscheile mici care nu au posibilitatea de a organiza o cină pentru servirea iftarului sunt scutite de această obligaţie.

Înainte de răsăritul soarelui tradiţia islamică recomandă servirea suhur-ul, acesta fiind o mâncare ce se serveşte înainte de intrarea în postul Ramadan-ului şi de prima rugăciune a sallah-ului. Moscheile de dimensiuni mai mari pot organiza mese pentru servirea suhur-ului ca şi pentru servirea iftarului seara. Musulmanii săraci sunt absolviţi de a ţine postul de Ramadan, însă, conform tradiţiei, pot primi mâncare de la enoriaşii mai înstăriţi. În Islam a da mâncare unui sărac este un act onorabil, şi demn de urmat.^[13]

În perioada Ramadanului, după ultima rugăciune zilnică, musulmanii pot rămâne în moscheile mai mari, unde se ţine o slujbă numită tarawih ce durează aproximativ 2 ore. Tarawih-ul constă în citirea unor fragmente din Coran de către o persoană din comunitate. În ultimele zece nopţi ale Ramadanului se ţin toată noaptea slujbe pentru a cinsti sărbătoarea Laylat al-Qadr despre care se spune că este data la care profetul Mohamed a primit primele versete din Coran. ^[9]

În ultimele zece zile ale Ramadanului bărbaţii musulmani pot merge la moschee pentru a participa conform tradiţiei, la aşa numitul „itikaf”. Acest obicei constă în faptul că cine doreste poate rămâne în moschee timp de zece zile pentru a se purifica prin rugăciune. Restul familiei se va ocupa de prepararea mâncărurilor şi aducerea acestora la moschee.^[9]

Donaţii

Pentru a îndeplini a treia regulă din Cei Cinci stâlpi ai Islamului, musulmani practică zakat, obicei dupa care cei înstăriţi oferă produse alimentare şi alte daruri săracilor. Această datină filantropică este practicată mai des în timpul sărbătorii Aid al-Fitr.

Datorită prestigiului religios, importanţei naţionale şi valorii emoţionale date moscheii, ca şi in cazul locurilor de cult ale altor credinţe, aceasta poate deveni ţinta principală şi a adversarilor fanatici de altă credinţă sau neam. Astfel Moscheea Babri care a fost construită în India, la Ayodhya pe locul unui templu hindus care marca locul tradiţional al naşterii zeului indian Rama, violenţele declanşate între hinduşi şi musulmani au dus în final în data de 6 decembrie 1992 la dărâmarea moscheii de către o masă de aproximativ 200.000 de hinduşi fanatizaţi şi aţâţaţi.^[17] Aceste acte se aseamănă cu tulburările şi atentatele cu bombe de la Bombay din 1993 în urma cărora au fost victime 257 persoane.În aprilie 2006, în India au mai avut loc două atacuri cu bombă la moscheea Jama Masjid. În America în urma atacurilor din 11 septembrie asupra Turnurilor gemene de la New York de către extremişti din organizaţia fanatică islamistă Al Qaeda, câteva moschei au fost vandalizate sau distruse de extremişti islamofobi.^{[18] [19]}

În unele situaţii din trecutul popoarelor, de pildă ale unor răscoale justificate de eliberare naţionala sau socială, lăcaşuri de cult musulmane sau de alte religii au fost folosite în scopuri de activităţi clandestine şi de patrioţi călăuziţi de idealuri constructive din rândurile credincioşilor sau deservenţilor de cult.

Arhitectura

Stiluri

Stilul arhitectural al moscheilor persane a împrumutat elemente de stil din arhitectura palatelor persane din vremea Parţilor şi a Sasanizilor. Astfel intrarea principală a moscheii persane are în partea superioară arcade, de asemeni domul foloseşte acelaş stil precum acoperişul palatelor persane. După ce Persia a fost invadată de arabi, arhitectura moscheilor arabe din regiune împrumută şi elemente arhitecturale parte şi sasanide. Cele două stiluri, atât cel part cât şi cel sasanid, prin îmbinarea lor au contribuit la naşterea stilului islamic folosit în construcţia unor moschei din zilele noastre. Exemple pot fi moscheile în formă literei T, cele din Califatul Abbasid etc.

În timpul Dinastiei Omeiazilor planurile arhitecturale ale moscheii erau dreptunghiulare sau pătrate. Acest tip de moschee este printre cele mai vechi deoarece au hipostiluri cu plafoane plate, susţinute de foarte multe şiruri de coloane. Un exemplu elocvent este Mezquita de Córdoba al cărui hipostil este format din peste 850 de coloane ce susţin plafonul acestuia.^[23] Moscheile în stil vechi erau înconjurate de grădini ce serveau ca loc de aşteptare al musulmanilor până când aceştia găseau un loc liber pentru rugăciunea de vineri. Grădinile erau proiectate cu hipostile folosite ca loc de odihnă.^[24]

Un alt tip de moschee este moscheea Iwan ce are specific grădina interioară în locul domului central. Această grădină este folosită ca loc de rugăciune, iar în jurul acesteia se află clădirea moscheii. Moscheea Iwan este specifică arhitecturii iraniene, fiind întâlnită mai des în Iran.

O arhitectură aparte o prezintă Hajja Soad,forma ingenioasa a acesteia fiind piramidală.

Minaretele

Un muezin practicând Adhan-ul.

Ca element comun al moscheilor, indiferent de stilul arhitectural adoptat sunt minaretele. Acestea sunt turnuri înalte aflate în colţurile moscheilor fiind, cele mai înalte puncte ale acesteia. De remarcat este Moscheea Hassan II din Casablanca, Maroc, care posedă cele mai înalte minarete din lume.

Există moschei fără minarete, acestea fiind primele moschei din vechime, dar şi cele ale islamului conservator wahabit. Prima minaretă a fost construită în anul 665 la Basra în Irak în timpul domniei califului omeiad Muawiyah I. Acesta a încurajat construirea minaretelor, care erau folosite de muezini pentru adunarea musulmanilor la rugăciuni, ele fiind un corespondent al turlelor cu clopot ale bisericilor creştine.^[25]

Pentru fiecare moschee adhan-ul se face de către un muezin ce anunţă musulmanii. Adhan-ul este chemarea musulmanilor la rugăciunile zilnice ale sallah-ului. În ţările unde comunităţile islamice sunt minoritare, adhanul nu este permis datorită tulburări liniştii publice. Pentru moscheile fără minarete, muezinul face adhanul în interiorul acesteia.^[9]

Domurile

Domul moscheii Khatem Al Anbiyaa în Beriut, Liban.

Domul sau cupola moscheii este o parte importantă din această construcţie, fiind situată în centrul edificiului, deasupra sălii de rugăciuni. Primele domuri ale moscheilor erau de dimensiuni mici, însă de-a lungul timpului acestea au căpătat dimensiuni din ce în ce mai mari ajungând în zilele noastre la dimensiuni impresionante. Construcţia domurilor a fost determinată de semnificaţia acestora, mai precis reprezentând raiul sau cerul cu stele. În India, Mogulii au popularizat forma de ceapă a domurilor din Asia de Sud şi Persia. Unele moschei au pe lângă domul din centru de dimensiui mari, alte domuri mai mici.^[26]

Sălile de rugăciune

O sală de rugăciuni dintr-o moschee turcească ce conţine un minbar.

Sălile de rugăciuni ale moscheilor, cunoscute şi sub numele de musalla, sunt spaţioase şi nu au piese de mobilier cum ar fi scaune, bănci etc. tocmai pentru a fi generoase din punct de vedere al spaţiului şi a cuprinde un număr mare de musulmani.^[27] Pereţii sălilor de rugăciuni sunt ornamentate cu pasaje şi versete din Coran în scopul de a face cunoscute anumite mesaje ale cărţilor sfinte ale Islamului.^[9] Peretele opus intrării în sala de rugăciuni, este un loc important al moscheii numit quiblah, unde musulmanii obişnuiesc a se aşeza cu faţa spre acesta pentru a se ruga. Un accesoriu important al qiblah-ului, este mihrab-ul ce constă într-o nişă centrală a peretelui cu rol de a indica direcţia spre Mecca, Arabia Saudită, direcţie spre care musulmanii se aşează pentru a-şi face rugăciunea. Tot pe partea unde este localizat mihrabul se află minbarul, un spaţiu important al moscheii unde în zilele de vineri sunt spuse rugăciuni şi poveţe de către un khatib. În celelalte zile ale săptămânii, cele cinci rugăciuni zilnice sunt conduse de către imam ce stă în mihrab.^[28]

Încăperi de purificare

Pentru a intra în moschee, prin tradiţie, musulmanii trebuie sa fie curaţi, de aceea există mici construcţii exterioare cu fântâni, unde aceştia se pot spăla.^[23] Aceste construcţii sunt prevăzute cu spaţii unde musulmanii îşi pot lăsa încălţămintea şi hainele mai groase (cum ar fi paltoane etc.) până la ieşirea din moschee.^[27]

Reguli şi etichete

Moscheea din Cordoba, Spania este una din moscheile cu hipostile.

Pentru a se ruga şi participa la slujbele religioase în moschee, musulmanii trebuie să respecte regulile generale aplicate tuturor moscheilor cum ar fi accesul musulmanilor fără încălţăminte în sala de rugăciune, dar şi regulile particulare ce diferă de la o moschee la alta.

Conducătorul rugăciunilor

O regulă importantă pentru fiecare moschee, indiferent că este de stat sau privată este să aibă un conducător permanent numit imam.^[29] Pentru moscheile susţinute de instituţiile statului, imam-ul este numit de către acestea,^[29] iar pentru moscheile private, conducătorul ceremoniilor de rugăciune este numit prin vot de către comunitate. Pentru a fi imam într-o moschee, persoana în cauză trebuie să fie onestă şi să aibă studii de specialitate. Din punct de vedere al şcolii Hanafi, o persoană poate să devină mai uşor imam în cazul în care aceasta însăşi construieşte o moschee.^[29]

Un imam poate conduce rugăciunile de vineri dar şi cele zilnice, totuşi există controverse de diferitele şcoli cu caracter religios ale islamului.^[29] Astfel şcolile Hanafi şi Maliki susţin că imamul poate conduce şi rugăciunile zilnice, şi cele de vineri în timp ce şcolile Shafi'i şi Hanbali nu sunt de acord cu acestea.^[29] De aceea pe lângă imam, mai există şi alţi conducători de rugăciuni. aceştia fiind împărţiţi după tipurile de rugăciuni conduse, şi anume:rugăciunile zilnice, rugăciunile de vineri, sau rugăciuni pentru diverse sărbători şi alte ocazii din timpul unui an.

Religia islamică prevede conducători de rugăciuni separat pentru fiecare sex. Astfel pentru bărbaţi există un conducător de rugăciuni de acelaşi sex, aceeaşi regulă aplicându-se şi în cazul femeilor.^[29]

Curăţirea

Pentru a avea acces în moschee, musulmanii trebuie să respecte câteva reguli de bază astfel ei vor veni spălaţi, şi nu vor mânca înainte de a intra alimente puternic mirositoare. De asemeni o dată ajunşi la moschee, ei se vor mai spăla la fântânile special amenajate, în sensul purificării, înnainte de rugăciune. Pentru a intra în sala de rugăciuni musulmanii se descalţă lăsând încălţămintea la intrare. În unele moschei zona unde este interzis accesul cu încălţăminte se extinde şi la alte încăperi ale acesteia.^[30]

Îmbrăcămintea

Tradiţia islamică impune reguli privind vestimentaţia atunci când se intră într-o moschee. Aceasta trebuie să fie cât mai simplă, să acopere întreg corpul, fiind purtate atât de bărbaţi cât şi de femei. Dintre numeroasele ţinute vestimentare în acest scop, cea mai folosită este cea din Orientul Mijlociu.^[9]

Concentrarea

Pentru a se desfăşura în linişte rugăciunile, persoanele o dată intrate în moschee nu au voie să dezbată alte subiecte decât cele cu specific religios, dar în acelaş timp nu au voie să vorbească tare. Este interzis şi considerat necuviincios a trece prin faţa unei persoane în timp ce se roagă.^[31] Religia islamică recomandă ca în sala de rugăciuni pereţii acesteia cât şi covoarele să fie decorate cât mai simplu pentru a nu distrage atenţia de la rugăciuni. De asemenea este indicat ca nici hainele persoanelor ce vin să se roage să fie cât mai simple fără impremuri ce ies în evidenţă.

Separarea sexelor

Pentru a se ruga în sala de rugăciuni a moscheii, trebuie respectate reguli privind locul unde se aşează bărbaţii şi femeile. Astfel se aşează mai întâi bărbaţii şi apoi femeile, aceştia formând rânduri paralele cu peretele qiblah. După scrierile profetului Mohamed ar trebui ca femeile să se roage acasă, însă nu este interzis ca acestea să se roage şi în moschee. Al doilea calif Umar I susţinea că cel este preferabilă interzicerea accesului femeilor în moschee, locul cel mai adecvat pentru rugăciuni fiind acasă.^[32] Acest lucru era recomandat pentru evitarea unor abuzuri mai ales pe timp de noapte.^[33]

Accesul persoanelor nemusulmane în moschee

Coranul permite pătrunderea în moschee în calitate de vizitatori şi persoanelor de altă religie decât cea islamică cu condiţia ca religia acestora să fie monoteistă. Aceste persoane nu au voie să mănânce şi să doarmă în moschee sau să se roage. De-a lungul timpului, accesul în moschei al persoanelor de altă religie decât cea islamică a devenit un subiect de controversă.^[29] Astfel Ahmad ibn Hanbal era de acord cu intrarea acestor persoane în moschee pentru că profetul Mohamed însuşi, într-o scrisoare, aminteşte de permisiunea acordată unor creştini precum şi unor evrei să pătrundă în moschei, deoarece aceştia erau adepţii unor religii monoteiste. De o altă părere era califul Umayyad Umar II care interzicea accesul în moschee al oricărei persoane de altă religie decât cea islamică, regulă care şi astăzi este păstrată în unele moschei, mai ales în Arabia Saudită.^[34]

În zilele noastre moscheile, ca şi sanctuarele musulmane din Mecca şi Medina, precum Marea Moschee sau Masjid al-Nabawi nu permit accesul persoanelor de altă religie, însă există şi moschei ce permit accesul acestora cu condiţia de a se respecta regulile islamice.^[35][9] În Turcia, turiştii nemusulmani sunt acceptaţi în moschee dar cu respectarea unor reguli stricte, dar de înţeles, cum ar fi să viziteze moscheea numai în perioadele dintre rugăciuni, să poarte pantaloni lungi, fără încălţăminte, femeile să aibă capul acoperit şi să păstreze liniştea.