Cel care caută

[Bdi]

"În El [Dumnezeu] suntem, vieţuim şi ne mişcăm."
"Căci nu M-ai fi căutat de nu M-ai fi găsit."
"Şi înainte de a Mă chema pe Mine, Eu le voi răspunde şi grăind ei încă, Eu îi voi fi ascultat."
"Ochii Tăi m-au văzut înainte de a mă naşte şi în cartea Ta îmi erau scrise zilele toate: erau făurite pe când nu era nici una."

Cel care caută: eu, tu, ea/el, noi toţi – Una în/întru El.
"Suntem făcuţi din lumină şi radiem lumină."
"Eu nu sunt fiul mamei mele şi al tatălui meu. În definitiv, eu nu sunt cineva."
Suntem copiii lui Dumnezeu (ai Tatălui Ceresc şi ai Mamei Divine).
"Eu am zis: “Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt”. Dar voi ca nişte oameni muriţi… "

În comuniune cu frumuseţea tainică a lumii (care este) Vis al lui Dumnezeu (manifestare a Spiritului, Dumnezeu sub forma ei), gata pentru orice s-ar întâmpla în mine, cu mine, ori în jurul meu în univers.


„Un milion de sori strălucesc plini de lumină,
O mare de albastru se revarsă în cer,
Febra vieţii se linişteşte şi toate petele sunt curăţate când stau în mijlocul acelei lumi.
Ia aminte la clopotele nelovite de nimeni,
Umple-te de bucuria iubirii!
Ploile cad fără apă şi râurile sunt şuvoaie de lumină.
Iubirea-Una e cea care pătrunde întreaga lume, puţini sunt cei care-o cunosc deplin.
Sunt orbi cei care nădăjduiesc s-o zărească la lumina raţiunii, acea raţiune care e cauza despărţirii.
E muzica întâlnirii între suflet şi suflet;
E muzica uitării tuturor mâhnirilor,
E muzica care transcende naşterea şi moartea. …
Călătorind fără cărare, am ajuns în Ţara fără durere; oh, ce lesne mi-a venit mila Domnului preamărit.
Ei L-au cântat ca infinit şi de neatins: însă în meditaţiile mele eu L-am văzut fără vedere.
Aceea e într-adevăr ţara fără durere şi nimeni nu ştie cărarea ce duce acolo.
Numai cel care-i pe cărare cu siguranţă-i dincolo de orice durere.
Minunată e ţara aceea de pace, pe care n-o dobândeşte vreun merit.
Înţeleptul e cel care a văzut-o, înţeleptul o cântă.
Acesta e Ultimul Cuvânt: dar cum i-ar putea rosti cineva minunata savoare?
Cine l-a savurat o dată ştie ce fericire poate dărui.
Cunoscându-l, ignorantul devine înţelept, iar înţeleptul devine fără grai şi tace,
Închinătorul e îmbătat cu totul,
Înţelepciunea şi detaşarea lui sunt aduse la desăvârşire…
Dacă-ţi topeşti viaţa în Oceanul Vieţii, îţi vei afla viaţa în Ţara Supremă a Fericirii…
Astfel îndrăgostitul este liberat de frică; astfel toate greşelile vieţii şi morţii l-au părăsit.
Acolo cerul e plin de muzică.
Acolo plouă cu nectar.
Acolo răsună strunele harpei, acolo bat tobele.
Ce tainică splendoare e acolo, în căminul cerului!
Acolo nu se pomeneşte de răsăritul şi asfinţitul soarelui.
În oceanul manifestării, care e lumina iubirii, ziua şi noaptea sunt totuna.
Fericire pururi, nici durere, nici luptă!
Acolo am văzut fericirea plină ochi, desăvârşirea fericirii.
Nu-i loc de greşeală acolo.
Acolo, eu sunt martor la jocul Fericirii-Una!
Am cunoscut în trupul meu jocul universului; am scăpat de eroarea acestei lumi.
Interiorul şi exteriorul au devenit precum un cer,
Infinitul şi finitul sunt unul, mă îmbăt cu priveliştea acestui Tot!
Această Lumină a Ta împlineşte universul; lampa iubirii ce arde cu uleiul cunoaşterii.
Acolo nu se poate strecura eroarea, iar conflictul vieţii cu moartea nu mai e simţit.” (Kabir)


Enigma: "Return to Innocence"




Desireless: "Voyage Voyage"



"Neverending story"


Alphaville: "Forever young"

[Bdi]

„De-acum eu Dumnezeu devin,
Eu sunt Dumnezeu.
M-am sfârşit şi m-am întors
Iarăşi la începuturi.
Eu sunt Marele Zeu, care din nimic se făcu,
Şi care din numele său creiă totul.
Timpul în scrum se prefăcu.
Eu sunt pasărea mare
Care cântareşte, ce a fost şi ce este.
Eu sunt ziua de ieri şi ziua de mâine.
La cearta zeilor privesc
făcând rânduială.
Am părăsit cetatea,
eu sunt în patria mea,
La Tatăl meu eu sunt acum pentru totdeauna.
Obrazul răului s-a stins.
Păcatul nu este însuşirea mea – îl lăsai pe pământ.
Eu merg pe drumul nou
atât de cunoscut mie, în patria cerului.
Păşesc prin poartă.
Întindeti-mi mânile voi, tovarăşi fericiţi.
Eu sunt la voi.
Eu sunt in Tatăl meu.”
(“Cântecul de triumf al sufletului în poarta cerului” – Egipt)

[Bdi]

Cam asa (v. mai jos) suntem toti. Oamenii fata de ET, fata de sfinti etc Si ei, la randul lor, fata de D. (ca o carpa lepadata e dreptatea sfintilor si a ingerilor fata de D; chiar daca ai implinit toata dreptatea in fata Domnului, tot sluga netrebnica esti).
„Edward nu este doar un hamster, ci si o stare de spirit.” [sobolanul din noi]
Pe de alta parte sa nu uitam „Flori pentru Algernon” (Daniel Keyes) cartea si filmul. [exista si un Algernon in fiecare dintre noi]
http://www.cinemagia.ro/filme/flowers-for-algernon-flori-pentru-alg...
http://www.amph.ro/index.php?id=40

Online cartea aici:
http://www.scribd.com/doc/8403110/Daniel-Keyes-Flori-Pentru-Algernon

http://www.scribd.com/doc/82162130/Flori-Pentru-Algernon

„Edward : Jurnalul unui hamster : 1990-1990” (Miriam si Ezra Elia):

„Am tot ce-mi trebuie aici [in cusca]. Nu exista nici un motiv sa fiu nefericit
Roata, seminte, apa. Roata, seminte, apa. Nu mai exista nimic altceva ?!
Acum iau atitudine. Pentru propriile drepturi si pentru toti cei care sufera in jugul tiraniei; o greva impotriva mainilor crude ale suzeranilor mei brutali.
Aflati ca de-acum incolo n-o sa mai inghit nici mancare, nici apa pana la libertate... sau pana la moarte.
Doua minute de greva foamei. Sunt puternic si hotarat.
S-au facut 5 minute. Incep sa ma simt slabit.
Am slabit un gram. Poate chiar mai mult.
Am facut destule sacrificii pentru o zi. Cu ce ajuta un hamster mort Rezistenta? Asa c-am mancat 50 de seminte si mi-am facut plinul de apa.
...
Imi revin dupa o usoara indigestie. A fost o zi grea.
.................
Vezi tu, eu cred in libertate – pt toate animalele cu blana, mari sau mici. Stiu ca ne tragem din specii diferite [motanul si hamsterul], dar tu si cu mine facem parte dintr-un sistem. Iar sistemul ala trebuie distrus.
In minte mi-a inmugurit plamada unei idei.
Daca ne-am alia, am putea sa scapam de catusele asupririi. N-ar putea sa ne stea nimic in cale!
Ideea era atat de frumoasa, incat pret de cateva clipe am simtit un tremur sub greutatea simplei sale puteri.
Motanul a mai scos un mieunat si, cand m-am uitat in ochii lui rotunzi si cenusii, adevarul m-a izbit in fata.
E doar o bruta proasta si insensibila – i se da voie sa se plimbe liber, fiindca zabrelele ii tin ferecata mintea.
.......................
Azi am implinit 8 luni. Ah, ce de lucruri am vazut!
Roata,
Tava,
Mingea,
Roa – nu, am uitat.
Trebuie sa ma lupt cu letargia asta. Abia mai pot gandi-scrie de greu ce e.
Cutia cu seminte ma atrage… fanul…
Astazi au deschis usa custii. Si-au lasat-o deschisa 5… 10 minute. M-am zgait la spatiul liber, ascuns sub fan, vrand sa ma duc, dar ingrozit la gandul plecarii. De ce n-am evadat ?! Nu asta vreau ? Libertate ? Libertatea de-a merge pe drumul meu, de-a…
…..................
In sfarsit! Un tovaras !
Si el tot hamster, cred. Pare obosit. Acum doarme.
De emotie, ma ia cu fierbinteala.

E treaz. Am incercat sa-l atrag intr-o conversatie pentru o clipa, dar a parut ametit. E de-nteles, dupa atata somn.
…
Spune ca-l cheama Wolf, desi nu e lup.
E hamster.
Am incercat sa-l atrag intr-o dezbatere despre natura captivitatii noastre, despre lipsa de continut a vietii si despre dorinta noastra irationala de-a trai.
A ragait, a ras si a defecat in tava cu mancare.
Ori e nebun, ori e de-o prostie rara.
Sunt distrus.
Iar doarme. Poate c-o sa fac si eu la fel.
E singura mea optiune.
Entuziasmul lui idiot pentru viata ma scoate din minti. II da inainte – acum papa, acum caca. In ce scop ? Ce lasa in urma ? Ce-ar putea sa invete ceilalti de la el ? ”
(„Jurnalul unui hamster”)

[Bdi]

„Tu intrebi: cine oare ne va duce,
Calauzindu-ne spre tara regeasca,
In imperiul care este in cer?

Pasarile, care sunt in vazduhuri,
Animalele, ce misuna pe taramuri,
Pestii din fluvii si mari –

Toti si toate te vor duce,
Calauzindu-te spre Imperiul Ceresc,
Care este in inima ta.”
(“Imparatia cereasca” - Egipt)

[Bdi]

[In lume] Am tot ce-mi trebuie aici (acum, asa). Nu exista nici un motiv sa fiu nefericit.

[Bdi]

“Cei mai mulţi oameni cred că cred… De unde ştiu asta? De la mine… (râde…) Şi eu am fost ani la rândul în poziţia asta… DAR, când vine o adiere mai puternică, se clatină…
Chiar la închisoare, să ştiţi că am stat cu oameni care aveau două doctorate, şi spuneau: ”Fac asta că e frumos, şi nu fac asta că nu e frumos”. Etica lor, aparent frumoasă! DAR, când au venit încercari grele, … au făcut ce nu era frumos… Şi nu au rezistat decât cei care au crezut!… şi nici aceia toţi!!! Cei care au crezut nelimitat! ad absurdum!! Să te vezi condamnat pe nedrept…, bătut, înfrigurat, înfometat, denigrat, umilit în toate felurile…! şi totuşi să crezi… Asta e credinţa nelimitată!…” (Pr. Atanasie Ştefănescu, 21 de ani de temnita comunista)

[Bdi]

Fiti piosi (evlaviosi, credinciosi), dar nu fiti prosti !
Renuntati la atitudinile voastre de cersetorie si umilinta [fiti demni, dar cu smerenie], rugati-va cu o credinta inteligenta…

[Bdi]

„Fericirea nu scade daca o imparti cu ceilalti.”
(Buddha)

[Bdi]

„Oracolul de la Delfi le oferea pelerinilor ocazia sa vada doua sfaturi pe frontonul templului inchinat lui Apolo: „Cunoaste-te pe tine insuti” si „Nimic prea mult”.
Al doilea sfat era, oare, un avertisment in legatura cu primul ?”
(Octavian Paler)

Ca sa nu afli mai mult decat poti duce, mai mult si altfel decat esti pregatit sa accepti (la limita prejudecatilor tale, care oricum va trebui depasita, dar nu fortand, ci, cu intelepciune).
Ca sa nu fii prea socat.
Ca sa nu innebunesti.

[Bdi]

„Fericirea nu scade daca o imparti cu ceilalti.”
(Buddha)

Ce e bun, poti impartasi / imparti cu ceilalti.

Nu te poti mantui singur, ci doar impreuna cu toti.
De aceea "Tatal nostru" se spune la plural: noi toti sa ne mantuim.
"Mai bine in Iad cu fratele, decat in Rai, singur." - spune o zicere sapientiala crestina.

[Bdi]

„Caci nimeni nu este potrivit in vreun chip pt contemplarile divine, ceea ce duce la inaltari mentale, decat daca este un barbat al dorintelor. Iar dorintele sunt aprinse in noi in doua feluri, adica prin exclamarea rugaciunii, care face sa strige din suspinul inimii si prin stralucirea reflectarii, prin care mintea se intoarce cel mai direct si cel mai intens spre razele luminii.
…
Ca sa nu creada cineva cumva ca ii este suficienta lectura Scripturii fara ungere, reflectarea fara evlavie, cercetarea fara admiratie, circumspectia fara exaltare, sarguinta fara pietate, cunoasterea fara dragoste, intelegerea fara smerenie, studiul fara harul Divin, reflectarea fara intelepciunea inspirata de Dumnezeu. Prevenit asadar de harul Divin, celor smeriti si evlaviosi, celor cu „impunsatura inimii” si devotati, celor unsi cu untdelemnul bucuriei si iubitorilor de intelepciune divina, precum si celor care o doresc cu inflacarare, celor ce doresc sa isi petreaca timpul preamarindu-L pe Dumnezeu, admirandu-L si chiar gustandu-L, le propun urmatoarele reflectari, sugerand ca reflectarea noastra, orientata spre in afara, inseamna prea putin sau nimic daca oglinda mintii noastre nu va fi fost curatata si lustruita. Asadar, ingrijeste-te, omul lui Dumnezeu, mai intai de ghimpele muscator al constiintei, inainte sa iti ridici ochii spre razele intelepciunii ce stralucesc in oglindirile acesteia, ca sa nu cazi din intamplare, din cauza reflectarii insesi a razelor, in capcana mai periculoasa a intunericului.”
(”Itinerariul mintii spre Dumnezeu” - Sf. Bonaventura)