Ce ar putea avea in comun Sfintii Parinti si reclamele? Aparent, nimic! Privind insa mai atent asupra lucrurilor, vom vedea insa cum, atat Sfintii Parinti, cat si reclamele, cunosc foarte bine Omul.
Sfintii si oamenii care uneltesc reclamele observa cu aceeasi atentie psihicul, Sufletul si patimile omului. Scopul cunoasterii lor difera insa, cei dintai cunoscand miscarile Sufletului si ale psihicului in chip de Iubire, spre tamaduire si mantuire, iar cei de pe urma cunoscandu-le in chip egoist, spre o mai mare intunecare si cadere.
Sfintii Parinti indeamna la cunoasterea de sine pentru a se descoperi Chipul lui Dumnezeu din om. Cunoasterea acestui Chip duce, mai apoi, la vederea pacatelor proprii, la intelegerea modului in care lucreaza patimile, care intuneca Mintea si ratacesc Inima, si, mai apoi, la ferirea de toate relele, chemand neincetat ajutorul lui Dumnezeu. Intr-un cuvant, Sfintii Parinti urmaresc eliberarea omului de lanturile nevazute ale patimilor vazute.
La randul lor, cei care produc reclamele, urmaresc miscarile patimase ale Sufletului si profita de ele, in chip egoist, pentru castig material sau pentru faima (slava desarta). Reclamele nu mai sunt demult niste simple indemnuri comerciale, ele implicand astazi adevarate strategii psihologice de manipulare si vrajire a celor carora li se adreseaza.
Cunoasterea patimilor pentru a ne elibera de ele este o lucrare duhovniceasca, pe cand cunoasterea lor pentru a profita de ele este o lucrare diavoleasca. Oricarei patimi, reclamele i-au gasit solutia "benefica", satisfacerea ei, pentru un sentiment de implinire si incredere in sine. Precum se vede pretutindeni, "ingredientele" folosite in reclame nu sunt "de post", acestea intunecand Mintea si omorand viata Sufletului. Reclamele il inrobesc pe Om si mai mult patimilor deja existente in el.
Fiecare reclama se vrea pe sine idol, caruia Omul sa i se inchine si sa ii slujeasca. Astfel, aproape fiecare reclama inchipuie cate o patima. La randul ei, fiecare patima isi are diavolul ei care o "gestioneaza". Cand omul a inceput sa slujeasca patimilor (diavolilor), acestea l-au rasplatit cu singura rasplata pe care o aveau la indemana, cu inrobirea (manipularea), cu suferinta si cu moartea. La randul lor, reclamele ii aduc omului aceleasi roade: complexe, inrobire (manipulare), suferinta si moarte (intai sufleteasca, apoi trupeasca).
Strategiile si tehnicile de manipulare uzitate in reclame sunt axate pe obtinerea controlului asupra comportamentului, a gandirii si a sentimentelor omului, mai ales prin exploatarea necesitatilor fundamentale ale omului: nevoia de hrana (alimentatia), nevoia de siguranta (bunastare materiala), nevoia de integrare intr-un anumit grup social (sociabilitatea) si relatiile trupesti (sexualitatea). Reclamele se folosesc de sexualitate ca de unul dintre cele mai placute "ingrediente". Tinand cont ca desfranarea este una dintre patimile cele mai raspandite, sexualitatea infatisata in reclame aduce producatorilor cel mai mare profit.
Manipularea se realizeaza insa treptat: Omul este redus la statura de individ (sau obiect), devine frustrat, totul in jurul sau ajunge manjit de patimi (mandrie, imbuibare, confort, sexualitate), iar existenta sa ajunge conditionata de lucruri straine de realitate. Reclamele creeaza standarde si nevoi inexistente, inchipuite. Apoi, repetarea obsesiva a aceluiasi tipar (fals) creeaza senzatia ca standardul propus este singurul posibil. In cele din urma, cei care nu adopta tiparele impuse ajung sa fie respinsi de societate. Din teama de singuratate, oamenii ajung sa se comporte precum le dicteaza reclamele.
Reclamele sunt "o noua forma de iconografie", sunt chipul lumii cazute, care nu ridica Mintea la Dumnezeu, infatisand Realitatea, ci o coboara in Intuneric, prin amagire si iluzie. Prin reclame, realitatea este desfigurata, Omul ajungand sa traiasca intr-un Intuneric dens, in care Dumnezeu, Sinele si Aproapele nu mai au Chip si prezenta reala. Reclamele sunt sufletul lumii cazute, pe cand Sfintii Parinti sunt Chipul lumii reale, lume buna si libera. Sfintii Parinti vor ca fiecare om sa se cunoasca pe sine, ca faptura a lui Dumnezeu, pentru a fi liber.
Reclamele vorbesc pe limbajul cazut al patimilor. Pentru aceasta, ca reclamele sa nu mai aiba putere asupra noastra, avem nevoie sa ne despatimim, alungand din inima noastra toate patimile. Sfintii Parinti ne ajuta sa intelegem lucrarea patimilor, ca prin Post, Rugaciune, Iubire si Smerenie, acestea sa nu mai aiba putere asupra noastra. Cand in noi se va salaslui Dumnezeu, atunci reclamele nu vor mai vorbi pe limba noastra, iar noi le vom vedea straine si urate, precum si sunt.
Teodor Danalache
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius