Calendar Romano-catolic - 15 februarie 2010

[altmariustotal ortodox]

Sf. Claudiu de la Colombiere, pr.

Până la recenta revizuire a calendarului bisericesc, în ziua de 15 februarie erau amintiţi Sfinţii martiri Faustin şi Giovita. „Martirologiul Roman” spunea: „La Brescia se sărbătoreşte naşterea (pentru cer) a sfinţilor martiri Faustin şi Giovita, fraţi care, sub împăratul Adrian, după ce, pentru credinţa lui Cristos, au suferit multe chinuri, au primit glorioasa coroană a martiriului”. Având în vedere că această comemorare a fost introdusă în calendar abia în secolul al XIII-lea şi nu s-a găsit nici un document precis în legătură cu ei, au fost scoşi din calendar. Îl vom aminti astăzi pe sfântul Claudiu de la Colombière, directorul spiritual al sfintei Maria Margareta Alacoque; el este acela care, cu ştiinţa sa teologică, cu prudenţa şi sfinţenia sa, a ajutat-o pe marea cinstitoare a Preasfintei Inimi a lui Isus la împlinirea misiunii sale. S-a născut în anul 1641, în ţinutul Dauphiné, şi a crescut în Colegiul Iezuiţilor din Lyon, în rândul cărora s-a înrolat la vârsta de 17 ani, învingând unele rezistenţe din sufletul său. La vârsta de 28 ani, este sfinţit preot; în 1674, face un legământ deosebit în faţa lui Dumnezeu, de a îndeplini cu exactitate toate regulile şi dispoziţiile ordinului său. În anul următor, este trimis la Paray-le-Monial, ca superior al colegiului iezuit. Numit confesar extraordinar al călugăriţelor din localitate, o întâlneşte pe Maria Alacoque; cercetând situaţia, recunoaşte şi confirmă cu autoritatea sa autenticitatea descoperirilor suprafireşti făcute prin această călugăriţă. De altfel, însuşi Mântuitorul i-a recomandat Mariei în repetate rânduri să i se adreseze lui; într-o descoperire impresionantă, ea a văzut Inima Preasfântă a lui Isus ca un cărbune aprins şi alte două inimi care se apropiau de El, şi Isus spunea: „Astfel iubirea mea desăvârşită uneşte aceste trei inimi pentru totdeauna”. În 1676, sfântul Claudiu se duce în Anglia, în calitate de predicator al ducesei de York, soţia viitorului Iacob al II-lea. Amestecat în fantomaticul „complot papist” pus la cale de aventurierul Titus Oates, act în baza căruia mai mult de 35 de catolici au fost executaţi, şi Claudiu de la Colombière a avut de suferit câtva timp de temniţă grea, care i-a ruinat sănătatea. Întors în Franţa se retrage la Paray-le-Monial, unde, în ziua de 15 februarie 1682, adoarme întru Domnul. A fost beatificat în 1924, iar operele sale, între care un loc de frunte îl deţine celebra rugăciune ce exprimă „Actul de încredere în Dumnezeu”, au cunoscut multe ediţii şi traduceri. Probabil că, iniţial, numele de Claudiu a fost dat ca poreclă unui om şchiop (claudus = şchiop, şovăitor, nesigur); a fost apoi purtat de oameni de seamă, între care Appius Claudius, cenzor în 321 î.e.n.; lui i se datorează construirea drumului care leagă Roma de Capua, drum numit Via Appia; lângă acest drum au fost înmormântaţi mulţi martiri. Firul de apă ce trece printre stânci devine mai limpede şi mai rece. Multe dintre greutăţile vieţii sunt stâncile lăsate de Dumnezeu pentru a-i purifica pe aleşii săi. De aceea, ei spun cu sinceritate: „Binecuvântată fie voia ta, Doamne”.