Calendar Romano-Catolic - 30 august 2014

[altmariustotal catolic]

Sâmbăta, 30 august 2014 

Sfinţii Felix şi Adauctus

martiri

Istoria acestor doi sfinţi pare să intereseze mai mult arheologia decât devoţiunea. După martiriul lor, survenit probabil în timpul persecuţiei lui Diocleţian la începutul secolului al IV-lea, au fost înmormântaţi într-o criptă a cimitirului Commodillei, pe calea celor "Şapte Biserici", nu departe de bazilica "Sfântul Paul dinafara Zidurilor". Cripta a fost transformată de către papa Siriciu în bazilică, în mod succesiv mărită şi împodobită cu fresce de către papii Ioan I şi Leon al III-lea. A devenit astfel loc al pelerinilor şi al persoanelor evlavioase până în evul mediu înaintat, când catacombele şi sanctuarele subterane au decăzut în uitare şi au fost devastate. Cimitirul Commodillei şi mormântul lui Felix şi Adauctus au fost descoperite în anul 1720, dar satisfacţia regăsirii a durat puţin, pentru că după câteva zile bolta micii bazilici subterane s-a prăbuşit. Asupra ruinelor s-au abătut din nou uitarea delăsarea până în anul 1903, când bazilica a fost în mod definitiv restaurată. S-a descoperit una dintre cele mai vechi fresce paleocreştine, pe care este reprezentat sfântul Petru primind cheile în prezenţa sfinţilor Ştefan, Paul, Felix şi Adauctus.

După autorul unei legendare Passio scrisă în secolul al VII-lea, când cultul lor era în plină înflorire, Felix era un preot roman, condamnat la moarte în timpul persecuţiei lui Diocleţian. În timp ce era condus spre locul de execuţie, pe calea ce duce spre Ostia, din mulţimea curioşilor şi a celor de aceeaşi credinţă, s-a desprins un necunoscut, care a ieşit în întâmpinarea condamnatului. Ajuns la un pas de soldaţii însărcinaţi cu execuţia, a strigat cu glas tare că este creştin şi vrea să împărtăşească aceeaşi soartă ca şi preotul Felix. Fără prea multă întârziere, a fost ascultat. După ce i-au tăiat capul lui Felix, cu aceeaşi sabie l-au decapitat pe curajosul, care îndrăznise să sfideze legile împăratului. Dar cine era acesta? Nimeni dintre cei prezenţi nu-i cunoştea identitatea şi a fost numit în mod simplu adauctus ("adăugat"), de unde numele Adauctus, eo quod sancto Felici auctus sit ad coronam martyrii.

Episodul a rămas viu în amintirea Bisericii romane, care i-a asociat pe cei doi martiri într-o singură comemorare, astfel încât unele izvoare îi definesc fraţi. Ştirea cea mai veche despre cei doi martiri ne este oferită de către un imn al papei Damasus, în care este elogiat preotul Verus, pentru că i-a decorat mormântul. Răspândirea cultului lor în Europa de nord a avut începutul în dăruirea câtorva fragmente luate de la rămăşiţele lor pământeşti şi dăruite de papa Leon al IV-lea soţiei lui Lotarius, Ermengarda.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini 
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)