Calendar
http://www.radioromaniacultural.ro/articole/art.shtml?a=86861&c...
Pe 26 noiembrie 1956 energia nucleară, firul roşu al anilor postbelici şi ameninţarea constantă în geopolitica ulterioară, dobândeşte şi prima întrebuinţare pentru uz comercial, odată cu inaugurarea primei uzine nucleare în oraşul britanic Sellafield. Susţinută până în acel moment doar în sfera militară, descoperirea lui Leo Szilard din 1933, îmbunătăţită de progresele rapide din anii următori, devine, pe fondul invaziei naziste în Europa, poate cel mai bine păstrat secret militar. Descoperirile şi inovaţiile ulterioare din cadrul proiectului Manhattan erau menite exclusiv pentru dezvoltarea armelor nucleare ce ar fi oferit un avantaj esenţial oricărei puteri implicate în conflict. Intuiţia şi munca echipei lui Szilard se transformă în doar câţiva ani în una dintre cele mai mari ameninţări la securitatea mondială. De altfel cererea omului de ştiinţă de patentare a reactoarelor nucleare, înaintată în 1944, este semnată abia 10 ani mai târziu, din cauza contextului politic complicat. În plin Război Rece însă, accesul şi controlul energiei nucleare capătă o miză proprie, ce îi face pe mulţi să fie precauţi în a propune folosirea ei în scopuri comerciale şi pentru a deveni un bun comun al comunităţii. În 1953, preşedintele Einsenhower vorbeşte deschis despre necesitatea folosirii acesteia la nivel local, în faţa plenului Naţiunilor Unite. Proiectele americane pentru uzine şi reactoare nucleare fuseseră finalizate de mult, se aştepta doar temperarea climatului internaţional pentru a le şi pune în practică.
Pe 26 noiembrie 1992 regina Elisabeta a Marii Britanii anunţă oficial rezoluţia Casei Regale de a participa la bugetul de stat cu taxele aferente veniturilor, cu acordul declarat al tuturor membrilor familiei regale. Niciun monarh britanic nu mai contribuise la buget din anii 30. Deşi dezminte hotărât acest lucru, se prea poate ca regina să fi considerat oportună această rezoluţie în condiţiile în care opinia publică britanică se întreba cine va acoperi nota de plată a reconstrucţiei palatului Buckingham, avariat de un incendiu cu două săptamâni în urmă. În urma discuţiilor cu Parlamentul, urma ca numai regina mamă, regina Elisabeta a II-a şi ducele de Edinburgh să mai fie plătiţi din banii contribuabililor, spre satisfacţia celor nemulţumiţi de povara constituită de Casa Regală. După 40 de ani de domnie şi 9 prim-miniştri, regina Elisabeta era suficient de înţeleaptă încât să perceapă nemulţumirea faţă de o instituţie acuzată nu de puţine ori de distanţare faţă de opinia publică. Opiniile erau fără îndoială împărţite: criticii monarhiei aşteptau încă o dovadă clară că instituţia mai are o relevanţă pentru sfârşitul secolului XX, în condiţiile în care numai pentru 1992 costurile din banii publici aferente Casei regale se ridicau la 40 milioane de lire sterline.
foto: intactnews.ro
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius