de Silvia IliescuPe Calea Victoriei, pe locul primului bloc înalt din Bucureşti (Palatul Telefoanelor), în 1860 se află casa familiei de boieri olteni Ottetelişanu, Ioan şi Elena · cele şapte saloane ale lor sunt celebre pentru balurile care adună protipendada şi lansează tineri în „lumea bună” · după moartea Elenei Ottetelişanu (1888) imobilul trece de la un proprietar la altul · în 1903 aici se deschide o grădină de spectacole care, în curând şi pentru mult timp, aduce o mare faimă Terasei · vizavi, pe locul de azi al Piaţetei Odeon, cam în aceeaşi vreme există un imobil care adăposteşte Clubul Tinerimii Române (începând din 1888) · lipit de el, se află Casa Capşa, faimoasă şi ea la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Urmaş pe linie maternă al Ottetelişenilor, Grigore Ioan (n. 1913) se întorsese de la Paris în anii ’20 unde făcuse clasele primare. În anii studenţiei la Drept, lucrând ca ziarist la „Universul” – rubrica Faptul Divers -, avea acces la multe dintre „picanteriile” Bucureştiului.
1906, redacţia ziarului Universul, „Bucarest en 1906”, Frédéric Damé
„Unde e [acum] Palatul Telefoanelor, [atunci] nu era Palatul Telefoanelor. Era o grădină de vară – dar avea [mese] şi în interior – dar era cunoscută <Grădina Ottetelişanu>. Acuma, de Grădina Ottetelişanu mă leagă şi alte amintiri. Bunică-mea era născută în Craiova şi ăsta, [Ioan] era rudă cu ei, era văr cu ei. […] Din partea mamei au fost opt copii şi unul dintre ei a migrat în Bucureşti şi ăsta era proprietarul.
Şi pe urmă, mult mai târziu, s-a făcut Palatul Telefoanelor de astăzi care era făcut de un architect, van Saanen Algi. Ştiu că şi ăsta era prieten cu tata, tata îl cunoştea. Şi era un tip înalt, cu părul alb şi cu o frunte foarte <dezgolită>, să zicem aşa.
Şi acuma, punctul cel mai atractiv era, bineînţeles, Capşa care era pe colţ, cafeneaua unde se strângeau toţi intelectualii ăştia care îşi dădeau aere, mai ales că unii dintre ei erau îmbrăcaţi mai deosebit, de exemplu, cu pălării cu boruri mari, cu lavalieră. Peste drum se făcuse pe urmă concurenţa lui Capşa unde veneau tinerii ăştia mai teribilişti. Însă, partea cea mai amuzantă este că tot cam pe-acolo, mă rog, la etaj – dar acuma nu mai este, s-a dărâmat acolo – era Clubul Tinerimii. Acest Club al Tinerimii era dominat de liberali – dar nu numai! – nu se făcea politică şi la acest <Club al Tinerimii> nu erau decât bătrâni, fiindcă ăsta fusese un club foarte închis, de altfel. Ca să te primească trebuia să fii recomandat de trei membri cu vechime şi se plătea o taxă substanţială în fiecare an. Dar ca să fii membru la Clubul Tinerimii era o mare onoare! Şi un văr de-al meu a căutat să intre acolo, dar n-a găsit trei persoane care să-l recomande. Au spus că e prea tânăr…
…pentru <Clubul Tinerimii>!
Mă rog, erau toţi bătrâni, dar cu pretenţii… Şi veneau acolo tot foşti miniştri, Dissescu şi alţii. Acolo s-a întâmplat şi o chestie amuzantă. Toată lumea se dezbrăca la vestiar şi vine [un hoţ] şi începe să strângă paltoanele. Şi atuncea unul, nu mai ţin minte cine, dintre ăştia bătrânii [vine] şi spune: <Dar ce-i cu paltoanele astea?> [Hoţul zice:] <Conducerea a spus că atât cât staţi aicea, noi să le curăţăm dacă au vreo pată, să le întărim nasturii.> <Ooo, perfect! Ia-mi-l şi pe al meu!>… Însă pe urmă conducerea <Clubului Tinerimii> le-a făcut paltoane noi la toţi membrii care rămăseseră… dezbrăcaţi!
Casa Capsa din Capitala (interior).
Dar Capşa înăuntru cum arăta?
Vă spun sincer, eu la Capşa mă uitam numai pe geam! Pentru că acolo erau… mă rog, de-ăştia, literaţi, aşa. Dar noi ne uitam la ei, copii fiind, cu amuzament.
Acolo era cafenea, cofetărie, dar mai era şi pe strada Edgar Quinet, mai târziu a fost un restaurant. La restaurantul ăla, unica dată am fost invitat la masă de un coleg de pe front, Raul Gheorghiu care era frate cu Lisette Gheorghiu, o mare avocată care era foarte prietenă cu ministrul Justiţiei Bentoiu. Aşa că am cunoscut o mulţime de lume pe vremea aia şi-i mai ţiu şi minte!”
[Interviu de Silvia Iliescu, 2002]
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius