Suntem în ziua marelui praznic al Bunei Vestiri și, așa cum zice Troparul:

astăzi este începutul mântui­rii noastre şi arătarea Tainei ce­lei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu al Fecioarei Se face şi Gavriil Harul Îl binevesteşte. Pentru aceasta şi noi, împreună cu Dânsul, Născătoarei de Dum­nezeu să-i strigăm: Bucură-te, cea Plină de har, Domnul este cu tine!

Oricare ar fi motivul pentru care am intra într-o Catedrală, fie pentru a ne lăsa cuprinși de sentimente înălțătoare, fie pentru că uneori ne este indicat ca ”un loc de vizitat”, fie în speranța sinceră a întâlnirii cu Domnul, fie pentru a admira frumusețea edificiului și a avea o trăire estetică, zăbovim îndelung în fața iconostasului. În toată măreția lui, chip al lui Dumnezeu și istorie a mântuirii, el ne adâncește într-o zonă a noastră mai bună. Misterul ușilor catapetesmei (cea centrală cu două canate și cele două laterale) sporesc curiozitatea și dorința aflării rostului lor.

Ușile Împărătești din Catedrala „Sf. Nicolae” din Oradea

Pe ușile din mijloc avem pictate icoane ale Bunei Vestiri, moment major în istoria mântuirii, a umanității și a întregului cosmos. Ușile Împărătești sau Sfintele Uși, cum se numesc ele, cele pe care se concentrează bogăția de decorații florale sau geometrice, cele care în alcătuirea lor sacră sunt marcate cu o cruce, nu ne sunt accesibile nouă, laicilor. Prin ele intră și iese clerul doar în timpul slujbelor. Ele sunt însă deschise episcopilor în orice moment al zilei.

Prin Ușile Împărătești vine preotul cu Sfânta Evanghelie. Este momentul intrării în viața noastră a Cuvântului. În acest fel, prin Isus Cristos, se deschid ele pentru noi spre Împărăția Cerurilor. Tot pe aici se aduc Sfintele Daruri care în timpul Liturghiei se transformă în Trupul și Sângele Mântuitorului.

Ușile Împărătești simbolizează porțile Ierusalimului pe care a intrat Isus în Duminica Floriilor sau Porțile Ierusalimului Ceresc. Încadrate de o bogată ornamentație, cele două medalioane reprezentându-l pe îngerul Gabriel pe de o parte, și, de cealaltă parte, Sfânta Fecioară cu Cartea Sfântă, actualizează decisivul ”Fie mie după cuvântul Tău”.

Pentru a înțelege semnificația sărbătorii de azi și a miracolului Bunei Vestiri, să parcurgem textul de Evanghelistului Luca (1,26-38):

Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit și cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând: Că așa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Iar în a șasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Și intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Și îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Și iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Isus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și împărăția Lui nu va avea sfârșit. Și a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? Și răspunzând, îngerul i-a zis: Spiritul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Și iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei și aceasta este a șasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință. Și a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Și îngerul a plecat de la ea.se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și împărăția Lui nu va avea sfârșit. Și a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? Și răspunzând, îngerul i-a zis: Spiritul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Și iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei și aceasta este a șasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință. Și a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Și îngerul a plecat de la ea.

Este atât de puternic și decisiv acest moment în istoria mântuirii și a umanității, încât el, dincolo de faptul că este prezent în lăcașurile sfinte (pe Ușile Împărătești și în registrul doi, în seria prăznicarelor), a fost sursă de inspirație și nevoie firească de reprezentare pentru artiștii din întrega lume și din toate perioadele istorice: Fra Angelico, Filippo Lippi, Piero della Francesca, El Greco sunt doar câteva nume din lungul șir al artiștilor artei universale care au reconfigurat, pentru ei înșiși în primul rând, acest  timp capital, acum și pururea, am spune, dintre vestea cea bună și acceptare: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!

https://www.egco.ro/wp-content/uploads/2022/03/icoana-bun_561x800-1.jpg 561w" sizes="(max-width: 210px) 100vw, 210px" />

Icoana Buneivestiri din Catedrala „Sf. Nicolae” din Oradea

Parcurgând cu privirea icoanele din registrul doi al iconostasului Catedralei Sfântul Nicolae, întâlnești imaginea frumoasă a reprezentării blânde și luminoase a Evangheliei zilei. Îngerul Gabriel, cu grație autoritară și sfioasă, binecuvântând, în partea stângă. De cealată parte se află Fecioara, în supușenie înfrigurată, cu un gest al mâinii aproape defensiv, într-un timp înțepenit, al prezentului și al veșniciei, timpul deliberării și timpul nașterii șansei mântuirii noastre prin ascultare de Dumnezeu.

Îngerul, trimisul ceresc, pășind pe un nor (vehicul divin), poartă în mână floarea de crin, simbol al fecioriei. Aripile confirmă, dacă mai era nevoie, apartenența lui la lumea cerească.  El vine cu un mesaj, surprinzător și aproape neverosimil. Mâna lui binecuvântând, numai  că nu se unește cu mâna Fecioarei într-o atingere neîncheiată, graniță subțire și delicată a răstimpului în așteptarea unui răspuns. Eșarfa purpurie care învelește delicat și protector trupul Mariei este flamura Bunei Vestiri. Între cei doi este reprezentată o coloană, stâlp și temelie a adevărului și tot acolo, Spritul Sfânt, în chip de porumbel, veghează asupra Fecioarei. Aproape imperceptibilă, dar vizibilă, o rază de Lumină se naște din înalt și se unește cu aureola Mariei. Aceasta stă pe un piedestal care dialoghează vizual cu norul, piedestalul propunerii divine. Este încă o modalitate de a sugera propunerea în așteptarea răspunsului: Spiritul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.

Cât de caldă, duioasă și senină este întreaga scenă! Ca și cum am simți acel ”da” necondiționat, deschiderea inimii sub puterea Spritului Sfânt și iubirea așezată statornic în inimile noastre. Iubirea, acest principiu călăuzitor al vieților noastre nu de fiecare zi, ci secundă de secundă, este și recunoștința darului primit prin acest:  iată roaba Domnului.

Depinde de noi să răspundem de fiecare dată da chemării Domnului! Doar atât așteaptă de la noi.

 

Rodica Indig

Consilier cultural EGCO