Biografia zilei: Val Condurache

[altmariusliterar]

http://www.referatele.com/referate/romana/Val-Condurache/index.php

Pseudonimul literar al lui Valeriu-Gheorghe Condurache. 

Critic literar, eseist. 
De asemenea, teatrolog, poet, publicist. 

A semnat si cu pseudonimele C. Valerian, Valeriu Vlad.

S-a nascut la 2 august 1950 in Iasi. Este fiul lui Gheorghe Condurache, profesor de matematica si limba latina, si al Nataliei Condurache, profesoara de limba latina. 

Este absolvent al Facultatii de Filologie (sectia franceza - romana) a Universitatii "Al.I. Cuza" din Iasi (1973). Dupa absolvire, este profesor de limba franceza, apoi consultant artistic la Teatrul National din Iasi.

In perioada studentiei si dupa absolvire frecventeaza cenaclul revistei "Alma Mater" / "Dialog" al Universitatii din Iasi si cenaclul "Junimea" al Asociatiei Scriitorilor din Iasi.

Debuteaza publicistic cu poezie in revista "Familia" (1967). 

Debutul editorial are loc in 1983 cu volumul Fantezii critice (Ed. Junimea).

Colaboreaza la revistele "Alma Mater", "Cronica", "Convorbiri literare" (unde detine cronica literara in perioada 1973 - 1989), "Romania literara", "Tribuna", "Steaua", "Dacia literara", "Timpul", "Arlechin" si altele. Dupa volumul de debut, publica volumele: Portret al criticului in tinerete (eseuri, Ed. Cartea Romaneasca, 1984), La Belle Epoque (versuri, Ed. Junimea, 1992) si Exercitii de indoiala (Ed. Junimea, 1999).

Este detinatorul urmatoarelor premii: premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Romania (1984); premiul CC. al UTC pentru critica literara (1984); premiul UNITER pentru critica de teatru (1990). In 1994 a fost beneficiarul unei burse Soros pentru creatie literara. Lucreaza ca si cercetator stiintific in cadrul Fundatiei Academice "Petru Andrei" din Iasi.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania si membru al UNITER. 

Asupra cartilor autorului au formulat opinii critice: Laurentiu Ulici ("Romania literara", nr. 41/1983); Al. Dobrescu ("Convorbiri literare", nr. 10/ 1983); Mihai Dinu Gheorghiu ("Cronica", nr. 43/1984); Dan C. Mihailescu ("Transilvania", nr. 2/1984); Gheorghe Grigurcu ("Familia", nr. 6/1984 si nr. 2/1986); Al. Calinescu (in volum Biblioteci deschise, Ed. Cartea Romaneasca, 1986); Ion Bogdan Lefter ("Amfiteatru", nr. 5/1986); Ioan Buduca ("Amfiteatru", nr. 2/1987); Radu G. Teposu (in volum Istoria tragica & grotesca a intunecatului deceniu literar noua, Ed. Eminescu, 1993); Ioan Holban (in volum Salonul refuzatilor, Ed. Moldova, 1995); Nicolac Manolescu (in Dictionarul Scriitorilor Romani, volum I, Ed. Fundatiei Culturale Romane, 1995); Alex. Stefanescu ("Romania literara", nr. 46/1999) s.a.

Referinte critice: "Amestec rafinat de inteligenta si sensibilitate, comentariul lui Val Condurache (Portret al criticului in tinerete, Ed. Cartea Romaneasca, 1984) exprima teama intelectului de a fi concurat de emotie si invers. De unde o cabrare a sfortarii speculative, dar si o intensificare a experientei emotionale, intr-un soi de echilibru precar al eului, orgolios si macinat de indoieli, cutezator si timid, nevoind a ceda nimic din ceea ce ii e propriu, dar cenzu-rindu-se, restringindu-se la fiecare pas. Textele (scurte, esentiale, aristocratice) apar migalos tesute din contrarii, din formule izbitoare, paradoxale. O tensiune a spiritului e mereu prezenta, cum suflarea lucratorului care transforma un aluat intr-un balon gratios de sticla. Ambitia secreta e a purificarii maxime, a cristalizarii. () Mai e nevoie sa precizam ca, pentru critic, «literatura» nu e decit un eufemism al vietii? Relegata in domeniul artificiului, critica, iata, se redreseaza, mirabil, sub semnul afinitatilor pe care le presupune in mecanismul sau uman-idealizator. Val Condurache e unul dintre cei mai subtili tineri critici de astazi." (Gheorghe Grigurcu, "Familia", nr. 2, 1986) "Despre actul critic. Val Condurachev are pareri destul de personale, oricum in raspar cu opiniile consacrate care vad inca in critica literara un exercitiu de modestie, daca nu un prilej de temenele. Despre sine, el are o imagine cit se poate de clara. in care se rasfringe ce! putin un adevar: criticul literar e si el un scriitor care se deosebeste de poet si prozator prin obiectul diferit al perceptiei. () De altfel, impresia de recital, de marturisire continua e toarte puternica in critica lui Val Condurache. Nota apasat subiectiva, cu rapeluri ale memoriei si racorduri la viata obisnuita, produce, prin acumulari bine dozate, o adevarata epica a comentariului, un scenariu chiar al relatarii, sprijinit pe referinte livresti si elemente de biografie. () Nu e insa mai putin adevarat ca fata talentului sau genuin e dublata mereu de una a observatorului vigil si intransingent (care tot din talent se trage), rareori dispus sa vada opera literara cu ochi condescendenti. In astfel de situatii, criticul se scutura de reverii artistice, iar comentariul imprumuta tonul franc si intransingent al executiei rapide, inaltindu-se pe radicalitatea opiniei la rang de judecata inflexibila." (Radu G. Teposu, in voi. Istoria tragica & grotesca a intunecatului deceniu literar noua, Ed. Eminescu, 1993) "Val Condurache combina comentariul propriu-zis cu teoria criticii si cu marturisirea autobiografica, studiul aplicat si parodia lui, reminiscenta de limbaj structuralist si pagina de jurnal intim. Critica Iui descinde dintr-un anumit moment al criticii interbelice, in care literatura si critica se impleteau cam in acelasi fel. De aici si inrudirea cu unii contemporani ce urmeaza aceeasi filiera, Al. Paleologu in primul rind. in aceeasi ordine, talentul lui Val Condurache e remarcabil. () in scrisul lui Val Condurache textul critic e dublat mereu de un metatext. Practica scrisului isi contine teoria. Ambele carti ale lui Val Condurache sint pline de idei, scrise cu personalitate si umor." (Nicolae Manolescu, in Dictionarul Scriitorilor Romani, voi. I, A -C, Ed. Fundatiei Culturale Romane, 1995)