Biografia zilei: Mihail Gorbaciov 2

[altmariuspoliteia]

Gândirea gorbaciovistă în străinătate

În contrast cu reformele interne controversate, Gorbaciov era foarte bine văzut în occident pentru "nouă gândire" în problemele afacerilor externe. Gorbaciov a încercat să îmbunătățească relațiile și comerțul cu occidentul prin reducerea tensiunilor războiului rece. El a stabilit relații apropiate cu unii dintre liderii occidentali, așa cum au fost cancelarul german Helmut Kohl, președintele american Ronald Reagan și primul-ministru britanic Margaret Thatcher (care a făcut remarca rămasă celebră: "Îmi place domnul Gorbaciov – putem face afaceri împreună."^[17]

Gorbaciov a înțeles legăturile care se stabileau între reformele interne și detensionarea relațiilor internaționale și de aceea a extins principiile "noii gândiri" imediat și peste graniță. Pe 8 aprilie 1985, el a anunțat suspendarea amplasării sistemului de rachete SS-20 în Europa, concepută ca o mișcare îndreptată în direcția rezolvării problemei rachetelor cu rază medie de acțiune. Mai târziu, în același an, Gorbaciov a propus ca americanii și sovieticii să-și reducă împreună arsenalele nucleare la jumătate. În octombrie, el a făcut prima sa vizită ca lider al Uniunii Sovietice în străinătate, în Franța. În noiembrie, în timpul summitului sovieto-american de la Geneva, deși nu s-au făcut nici un fel de înțelegeri speciale, Gorbaciov și președintele american Ronald Reagan au închegat o legătură personală foarte strânsă și au căzut de acord asupra unor noi întâlniri.^[10]

În ianuarie 1986, Gorbaciov va face cea mai îndrăzneață mișcare pe arena internațională, atunci când a propus eliminarea rachetelor cu rază medie de acțiune din Europa și strategia sa pentru eliminarea tuturor armelor nucleare până în anul 2000, (denumită "Propunerea din ianuarie"). El a inițiat și procesul retragerii trupelor sovietice din Afganistan și Mongolia pe 28 iulie.^[10] Totuși, mulți observatori precum Jack F. Matlock Jr., (în ciuda tuturor laudelor aduse lui Gorbaciov), l-au criticat pe președintele sovietic pentru întârzierea prea mare cu care a luat hotărârea retragerii din războiul afgan, considerând această întârziere ca pe un exemplu al "gândirii vechi", care l-ar fi caracterizat pe liderul de la Kremlin.^[13]

Pe 11 octombrie 1986, Gorbaciov și Reagan s-au întâlnit în Reykjavík, Islanda, pentru a discuta problema reducerii numărului de rachete cu rază medie de acțiune din Europa. Spre uriașa surprindere a consilierilor celor doi lideri, cei doi au căzut de acord asupra eliminării sistemelor de rachete cu rază medie de acțiune din Europa și asupra limitării numărului total de capete nucleare a fiecărei părți la 100. În mod incredibil, cei doi au căzut de acord să elimine toate armele nucleare în 10 ani din acel moment (1996), în loc de anul 2000, cum propusese inițial Gorbaciov.^[13] Cu toate acestea, acestă întrunire poate fi privită ca un eșec în acțiunea de eliminare a tuturor armelor nucleare. Înțelegerea celor doi avea să fie încununată de semnarea tratatului cu privire la rachetele cu rază medie de acțiune (așa-numitul Tratat INF) în 1987.^[10]

În februarie 1988, Gorbaciov a anunțat începerea retragerii armatei sovietice din Afganistan. Retragerea a fost încheiată în anul următor, deși războiul civil a mai continuat între forțele loiale lui Mohammad Najibullah și mujahedini. În timpul conflictului afgan dintre anii 1979 și 1989, se estimează că peste 15.000 de soldați sovietici și-au pierdut viața.

De asemenea, în cursul anului 1988, Gorbaciov anunța că Uniunea Sovietică va abandona doctrina Brejnev, permițând astfel țărilor din blocul răsăritean să-și hotărască independent politica internă. Numită în glumă de purtătorul de cuvânt al ministrului de externe sovietic Ghennadi Gherasimov "doctrina Sinatra", această politică a neintervenției în afacerile interne ale țărilor membre ale Pactului de la Varșovia s-a dovedit cea mai importantă reformă în domeniul politicii externe. Abrogarea doctrinei Brejnev a condus la revoluții în Europa Răsăriteană în anul 1989, în timpul cărora comunismul s-a prăbușit în toate țările aliate ale URSS-ului. Cu excepția României, toate revoluțiile anticomuniste din blocul răsăritean au fost unele pașnice. (Vedeți și: Revoluțiile din 1989.)

Pierderea pozițiilor dominante ale Uniunii Sovietice în Europa Răsăriteană a pus capăt războiului rece și, pentru acestă realizare, Gorbaciov a primit Premiul Nobel pentru Pace pe 15 octombrie 1990.

Activitatea politică după demisia din funcția de președinte sovietic

Gorbaciov a fondat fundația care-i poartă numele^[18] în 1992. În 1993, el a fondat Crucea Verde Internațională, prin care a devenit unul dintre cei trei mari sponsori ai Cartei Pământului (Earth Charter). Gorbaciov a devenit de asemenea membru al Clubului de la Roma.

În 1995, Gorbaciov a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Durham pentru contribuțiile sale la "cauza toleranței politice și la terminarea confruntării de tipul războiului rece".^[19]

În 1996, Gorbaciov a participat la alegerile prezidențiale din Rusia, dar a obținut numai 1% din voturile exprimate, probabil datorită animozităților legate de disoluția Uniunii Sovietice. În timpul turneului electoral, el a primit un pumn în față de la un necunoscut.

Pe 26 noiembrie 2001, Gorbaciov a fondat Partidul Social Democrat, care este o uniune a diferitelor partide de orientare social-democrată din Rusia. El a demisionat din funcția de lider al partidului în mai 2004, după o neînțelegere cu conducerea partidului în legătură cu direcția adoptată în campania pentru alegerile din decembrie 2003.

În iunie 2004, Gorbaciov a reprezentat Rusia la funeraliile de stat ale lui Ronald Reagan.^[20]

În septembrie 2004, după valul de atacuri ale separatiștilor ceceni în Rusia, președintele Vladimir Putin a lansat o inițiativă pentru înlocuirea alegerilor pentru guvernatorii locali cu un sistem al numirii acestora direct de la Moscova de către președintele federației, numiri care ar fi trebuit mai apoi aprobate de adunările legislative locale. Gorbaciov și Elțin au criticat inițiativa lui Putin, pe care au considerat-o un pas către dictatură.^[21]

În anul 2005, Gorbaciov a fost răsplătit cu Premiul Point Alpha pentru ajutorul dat la reunificarea Germaniei. El a primit și titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Münster.^[22]

Afilierea religioasă

Gorbaciov a fost botezat în Biserica Ortodoxă Rusă pe când era copil.

La sfârșitul interviului dat CSPAN Booknotes în noiembrie 1996, Gorbaciov și-a descris planurile de a scrie niște cărți. El s-a referit la Dumnezeu în acest mod: „Nu știu câți ani îmi mai dă Dumnezeu, [sau] care sunt planurile Sale.”.

În 2005, el a afirmat despre Papa Ioan Paul al II-lea „devotat adepților săi, el este un exemplu remarcabil pentru toți dintre noi” cu ocazia a morții papei. „Ce-aș putea spune—trebuie să fi fost voia lui Dumnezeu. El a acționat în mod cu adevărat curajos.”^[23] Într-o întâlnire din 1989, el i-a spus: „Vă apreciem misiunea dumneavoastră în acest înalt scaun, suntem convinși că va însemna mult în istorie.”.^[24]

Gorbaciov a primit Premiul Umanitar Athenagoras din partea Ordinului Sf. Andrei Archons al Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului pe data de 20 noiembrie 2005.^[25]

Pe 19 martie 2008, în cursul unei vizite surpriză pentru a se ruga la mormântul Sf. Francisc de Assisi din Assisi, Italia, Gorbaciov a făcut afirmații care au fost interpretate că el ar fi creștin. Gorbaciov a afirmat că „Sf. Francisc este, pentru mine, alter Hristul, un alt Hristos. Povestea lui mă fascinează și a jucat un rol esențial în viața mea.”. A adăugat: „Prin Sf. Francisc am ajuns la Biserică, astfel încât era important să-i vizitez mormântul.”.^[26]

Totuși, câteva zile mai târziu el ar fi spus agenției de presă ruse Interfax: „Zilele trecute unele media au răspândit fantezii—nu pot folosi un alt cuvânt—despre faptul că aș fi în secret catolic, [...] Pentru a conchide și pentru a evita neînțelegerile vreau să afirm că am fost și rămân ateu.”.^[27] Ca replică la aceasta, un purtător de cuvânt al patriarhului ortodox rus Alexei al II-lea a declarat media rusești: „În Italia el [Gorbaciov] a vorbit în termeni emoționali, mai degrabă decât în termeni ai credinței. El se află încă pe drum către creștinism. Dacă va ajunge acolo, noi îi vom ura bun venit.”.^[27]

Concluzii

Gorbaciov este foarte bine apreciat în Occident pentru acțiunile, care au dus la încheierea războiului rece. El este privit cu mare simpatie în Germania pentru că a permis reunificarea Germaniei.^[28] Totuși, în Rusia, reputația sa se află la cote scăzute, (demonstrată în alegerile prezidențiale la care a fost candidat), datorită părerilor majorității populației, conform căreia este principalul vinovat de disoluția URSS-ului, criza economică care a urmat și pierderea statutului de supraputere.

Războiul din Afganistan, care a început în deceniul al optulea al secolului trecut, a secătuit resursele sovietice. Există comentatori care afirmă că, adunând la uriașele cheltuieli pentru păstrarea URSS-ului în cursa înarmărilor pe cele ale războiului din Afganistan, s-a ajuns la o sumă pe care economia sovietică nu o mai putea suporta. Infrastructura economică era deja într-un declin pronunțat în momentul în care Gorbaciov a reluat conducerea și starea economică grea a fost principalul motiv al inițiativelor de liberalizare. Se pare că încercările de "deschidere" a Uniunii Sovietice au fost făcute prea târziu.

Vezi și

• Uniunea Sovietică
• Carta Pământului
• Raisa Gorbaciova
• Yuri Gorbachev, pictor ruso-american, nepot al lui Mihail Gorbaciov
• Alexandr Nicolaevici Iakovlev, principalul aliat și consilier al lui Gorbaciov
• Eduard Șevardnadze

Referințe

1. ^ ^a b „Mihail Gorbaciov”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 9 aprilie 2014
2. ^ ^a b Горбачёв Михаил Сергеевич, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
3. ^ ^a b Mikhail Gorbachev, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017
4. ^ ^a b Michail Gorbatschow, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în 9 octombrie 2017
5. ^ ^a b Mikhail Gorbachev, Soviet Leader Who Ended Cold War, Dies at 91 (în engleză), Bloomberg.com[*], 30 august 2022, accesat în 30 august 2022
6. ^ ^a b https://www.washingtonpost.com/obituaries/2022/08/30/mikhail-gorbac... Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
7. ^ ^a b https://www.bloomberg.com/news/articles/2022-08-30/russian-media-ex..., accesat în 30 august 2022 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
8. ^ Mikhail Gorbachev, Soviet Leader Who Ended Cold War, Dies at 91 (în engleză), Bloomberg.com[*], 30 august 2022, accesat în 30 august 2022
9. ^ ^{a b c d e f g h i j k l m n} Current Biography, 1985. New York: The H. W. Wilson Co. 1985.
10. ^ ^{a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z} Gorbachev, M. S., Memoirs, 1996 (London: Bantam Books)
11. ^ Roxburgh, Angus (1991). The Second Russian Revolution: The Struggle for Power in the Kremlin. Londra: BBC Books.
12. ^ ^a b c English, R., D, Russia and the Idea of the West: Gorbachev, Intellectuals and the End of the Cold War, 2000 (Columbia University Press)
13. ^ ^a b c Matlock, J. F. Jr., Reagan and Gorbachev: How the Cold War Ended, 2004
14. ^ Glasnosti- o lecție de transparență din fosta URSS. Axa, Nr.19, Aprilie 2010, pp. 8-10
15. ^ Boltunov, M., Alfa - Sverkhsekretnyi Otryad KGB [Alpha - The KGB's Top-Secret Unit], 1992, (Moscow: Kedr)
16. ^ ^a b c Brown, A., The Gorbachev Factor, 1996, (New York: Oxford University Press)
17. ^ 1985: Gorbachev becomes Soviet leader
18. ^ The Gorbachev Foundation
19. ^ „Doctor Honoris Causa al Universității Durham”. Accesat în 18 mai 2019.
20. ^ https://edition.cnn.com/2004/WORLD/europe/06/07/reagan.gorbachev/in...
21. ^ Mikhail Gorbachev on Putin’s Reforms: “A Step Back from Democracy”
22. ^ http://www.dw-world.de/dw/article/0,2144,1619484,00.html Reunification Politicians Accept Prize
23. ^ „Gorbachev: Pope was 'example to all of us'”. CNN. 4 aprilie 2005. Accesat în 3 noiembrie 2010.
24. ^ „Record of Conversation between M.S. Gorbachev and John Paul II” (PDF). Accesat în 3 noiembrie 2010.
25. ^ Athenagoras humanitarian award to Nobel peace prize laureate Mikhai.... goarch.org. 2 November 2005
26. ^ Moore, Malcolm (19 martie 2008). „Mikhail Gorbachev admits he is a Christian”. The Daily Telegraph. UK. Accesat în 24 martie 2008.
27. ^ ^a b „Gorbachev a closet Christian?”. Chicago Tribune. 23 martie 2008. Arhivat din original la 11 mai 2008. Accesat în 24 martie 2008.
28. ^ https://www.dw.com/en/gorbi-and-the-germans-mikhail-gorbachev-at-90...

Bibliografie

• Gorbachev, Mikhail. Memoirs. Doubleday (1995). ISBN 0-385-40668-1
• Cline, Ray S. Behind the Smile Are Teeth of Iron: 86 Photos and Illustrations [which] Few People in America Have Ever Seen. Washington, D.C.: United States Global Strategy Council, 1989. Without ISBN
• Wilson, James Graham (2014). The Triumph of Improvisation: Gorbachev's Adaptability, Reagan's Engagement, and the End of the Cold War. Ithaca: Cornell University Press. ISBN 0801452295.
• The Gorbachev Factor, Archie Brown, Oxford University Press, 1996

Lectură suplimentară

• The Gorbachev Factor, Archie Brown, Oxford University Press, 1996