Motto: „Se poate spune că de aproape un veac încoace, niciun scriitor n-a tulburat mai adânc conştiinţa literară a lumii şi mai ales n-a concentrat asupra lui, în asemenea măsură, intelectualitatea contemporană decât Marcel Proust” – Camil Petrescu
de Răzvan Moceanu
Vineri, 18 noiembrie, se împlinesc 100 de ani de la moartea scriitorului francez Marcel Proust, considerat maestrul romanului modern. Scrierile sale – între care „A la recherche du temps perdu”, ce cuprinde şapte volume şi a marcat literatura universală -, au făcut înconjurul lumii, au fost traduse în numeroase limbi şi redescoperă, în esenţă, trecerea timpului pentru a trăi viaţa reală, folosind cele mai intime, profunde şi ascunse sentimente ale vieţii sale ca mijloc de introspecţie.
Valentin Louis Georges Eugène Marcel Proust, pe numele său complet, s-a născut la 10 iulie 1871, în cartierul Auteuil din Paris, într-o familie înstărită, mama sa fiind Jeanne Clémence Weil, iar tatăl său, doctorul Adrien Proust.
Încă din copilărie, sănătatea sa a fost şubredă, el crescând cu probleme respiratorii, consecinţă a astmului de care suferea.
În schimb, încă din acei ani, a avut ocazia întâlnirii cu scriitori şi alţi artişti în saloane aristocratice, izvorul pasiunii sale de mai târziu pentru literatură.
A frecventat cursurile Liceului Condorcet, de atunci datând primele sale încercări literare, apoi şi-a satisfăcut stagiul militar, fiind încorporat la infanteria din Orleans.
A urmat apoi studii juridice, iar în 1895, a obţinut o licenţă în litere, la Sorbona, unde a audiat prelegerile ţinute de istoricul Albert Sorel şi, mai ales, de scriitorul şi filosoful Henri Bergson.
Marcel Proust a ajuns să cunoască scrierile clasicilor şi literatura modernă, a frecventat saloanele înaltei societăţi din Faubourg Saint Germain şi a petrecut numeroase zile şi nopţi în biblioteci şi muzee.
A înfiinţat revista literară „Le Banquet” şi a scris poezii şi povestiri, care au fost publicate în diverse cronici, toate culese ulterior în colecţia „I Piaceri ei Giorni”.
În anul 1895, a început să scrie prima sa carte „Jean Santeuil” (publicată postum în 1952), care combină amintirile sale din copilărie cu observaţiile sale despre viaţa mondenă, iar în anul 1896, a publicat o colecţie de poezii, „Les Plaisirs et les Jours”, cu o prefaţă scrisă de Anatole France.
A scris apoi „Contre Sainte-Beuve”, o altă lucrare publicată postum, în 1954, în care şi-a expus propriile teorii estetice.
În 1904, a tradus „La Bible d’Amiens”, a artistului şi criticului de artă englez John Ruskin, care l-a fascinat.
În 1907, a început să-şi scrie romanele ce aveau să alcătuiască cea mai importantă parte a operei sale. Primul volum, „Du côté de chez Swann”, refuzat de mai multe edituri, a fost publicat pe cheltuiala autorului în 1913, iar cel de-al doilea „Dans l’ombre des filles en fleurs”, a văzut lumina tiparului în anul 1918 şi a avut un mare succes, obţinând, printre altele şi prestigiosul premiu Goncourt, în 1919.
Au urmat alte cinci volume din serie, care au fost publicate între anii 1919 şi 1927: „Le Côté de Guermantes”, „Sodome et Gomorrhe”, „La Prisonniere”, „Albertine disparue” şi „Le Temps retrouvé” – ultimele trei publicate postum. Aceste şapte cărţi formează opera sa principală: „A la recherche du temps perdu” („În căutarea timpului pierdut”) şi astfel se scria istoria celui mai lung roman al literaturii franceze, pentru care autorul a avut nevoie de 17 ani şi care a constituit o reflecţie asupra memoriei, literaturii şi timpului, o descoperire a esenţei vieţii prin intermediul literaturii şi al artei.
În 1919, Proust a scris importante texte de critică şi teorie publicate în volumul „Pastiches et Melanges”.
Din nefericire, întreaga existenţă a scriitorului a fost marcată de boli, iar în ultimii 10 ani de viaţă, devenise realmente obsedat de ideea că nu va avea timpul necesar pentru a termina romanul său de căpătâi, „În căutarea timpului pierdut”.
În urma unei pneumonii, Marcel Proust va părăsi această lume, la Paris, la doar 51 de ani, la 18 noiembrie 1922. Îşi găseşte odihna de veci în cimitirul Pere-Lachaise din Paris.
Fratele său, dr. Robert Proust, va asigura după dispariţia sa, publicarea tuturor manuscriselor rămase în urma marelui romancier.
În decembrie 2018, ediţia originală a cărţii ”Du côté de chez Swann” (Swann) de Marcel Proust, a fost vândută la licitaţie pentru suma de 1,51 milioane de euro, un record mondial pentru o lucrare originală în limba franceză. Acest exemplar rar cu o valoare estimată între 600.000 şi 800.000 de euro provenea de la biblioteca lui Pierre Bergé, licitată la casa Drouot din Paris. ”Du côté de chez Swann”, scrisă în anul 1913, este primul volum al romanului lui Marcel Proust ”În căutarea timpului pierdut” (”A la recherche du temps perdu”), publicat în perioada 1913 – 1927 şi care are în total şapte volume.
Mai multe nuvele inedite ale scriitorului francez Marcel Proust (1871-1922) au fost publicate la 9 octombrie 2019, sub titlul ”Le mystérieux correspondant et autres nouvelles inédites”. Nouă texte, scrise de Proust când avea aproximativ 20 de ani, ar fi trebuit să apară în prima sa carte, ”Les plaisirs et les jours” (”Plăcerile şi zilele”), din 1896, însă, în cele din urmă, au fost scoase de autor.
Centenarul morţii scriitorului francez Marcel Proust este marcat printr-o amplă expoziţie la Paris şi o abundenţă de cărţi care promovează atât imaginea sa de romancier cu fraze labirintice, cât şi personalitatea lui de monden din perioada La Belle Epoque din capitala Franţei. Fanii celebrului scriitor francez pot cumpăra începând din 3 noiembrie 2022 o reeditare a corespondenţei sale, care, compusă în trecut din 21 de volume, numără în prezent doar cinci, lansate de editura Plon.
De asemenea, neofiţii vor putea să pornească „în căutarea timpului pierdut” (titlul celebrului roman proustian – n.n.) prin intermediul unei adaptări în bandă desenată, realizată de Stephane Heuet. Volumul de debut din acel ciclu, „Combray” (editura Delcourt), apare pe 19 octombrie 2022 într-o versiune „în întregime redesenată, recolorată, plus un glosar şi o prefaţă”.
Nu în ultimul rând, Muzeul Național al Literaturii Române, în parteneriat cu Facultatea de Litere a Universității din București și Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, organizează, în zilele de 17 și 18 noiembrie 2022, Colocviul „Marcel Proust 100”, la 100 de ani de la moartea scriitorului francez.
Colocviul are o tematică extinsă, promovând un dialog intelectual viu, interdisciplinar. Dată fiind complexitatea operei lui Proust, intervențiile specialiștilor în domeniu vor aborda opera lui Marcel Proust din multiple unghiuri de lectură.
În încheiere să spunem că Martha Bibescu, o scriitoare premiată atât în Franța, cât și în România, o femeie inteligentă și fermecătoare, un personaj al contrastelor, a cunoscut personalități ale vieții politice și literare, din perioada interbelică, de la Marcel Proust, la Charles de Gaulle. I s-a conferit Marele Premiu de Literatură al Academiei Franceze. Prietenia ei cu mari scriitori, miniștri, diplomați, regi, oameni de artă este consemnată în opera sa, care însumează peste 40 de volume. Unul dintre prietenii ei celebri a fost, aşadar, și scriitorul Marcel Proust, cu care a avut un schimb de scrisori, un amestec savant de galanterie și ironie. Despre prietenia lor, Martha a scris o carte: „La bal cu Marcel Proust”. Se știu mai puține fapte despre vizitele făcute de scriitorul francez la moșia Bibeștilor de la Corcova, însă şi trecerile marelui scriitor prin aceste locuri se regăsesc în paginile operei lui capitale „În căutarea timpului pierdut”…
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius