Blogul lui Ionescu Ion -- Arhiva Iulie 2013 (10)

ecourile pădurii

Undeva se-aud silabe de cuc

pe unde potecile înveșmântează zările,

pădurarul trage cu pușca în fazani,

podurile sună ca lemnul viorilor

când râul doarme sub cupola nopții.

Plopii ca niște columne de fum

te văd trecând seara pe aleea pe unde

frunzele cântă rapsodia toamnei.

Luna, inel de amurg, ne logodește

cu cerul într-un trecut ca o floare otrăvită,

laguna noastră de dragoste

a fost inundată de apa…

marină

în seara aceea

soarele căzuse trist în mare,

cerul zdrențuit

atârna greoi deasupra apei,

oamenii cu toate vietățile

lunecau prin ploaia de stele

spre nu știu unde,

pânzele umflate ale viselor

erau parcă niște îngeri

luați de vânt ca niște fulgi

rupți din paradis

unde fericirea

se ridică din oameni

și urlă peste țărmuri

ca un vapor rătăcit pe cer.

eu întârziam în mine

ca o toamnă pe…

ardeal

vară verde cu fluturi pe deal,

un iulie monstru fugind prin ardeal,

un olt care plânge și râde mereu,

un mureș trecut prin sufletul meu.

doar munții aleargă și vântul,

sub noi rămâne reavăn pământul,

prin apuseni bântuie pădurile

umbra lui iancu pe toate gurile.

toți codrii din țară de pier

și țara ardealului ar lipsi de pe cer,

va ieși…

tot mai străini suntem străino

tot mai străine gura ta și ochii

tot mai străine gândurile noastre

tot mai străine clipele din paradisul

nostru tot mai străină seara când ne

îngânau plopii foșneau veciei

scăpărând prin frunze sub cerul lunatic

tot mai străini când ceața ne-nghițea

rând pe rând în acea toamnă când

se spulberau nimfele pe buza prăpastiei

și zeul vrășmaș ne gonea din paradis

tot mai străini suntem străino

și pe sub…

lorelai și marea

te sărut mare și-ți cuprind orizontul în brațe

lorelai s-a făcut frig vino la mine să-ți arăt

munții de valuri în care se scaldă ocheanos

marea se mișcă precum un uriaș ce se naște

din genuni străpunge timpul până-n vremea

lui ulise când homer a fost orbit de un pescăruș

și s-a revărsat peste memoria noastră

ca un blid de argint găsit ca relicvă în argos

pescărușul încă mai spintecă întinderea

pe-nserat solitar ca un…

nostalgii

învolburate gândurile mele zboară haotic

ca niște hulubi care sparg zarea

se rătăcesc într-un labirint bizar

le las să zburde până le cad aripile

apoi le adun și fac din ele povești de adormit copiii

sufletul meu înverzește și înflorește ca o agafă

cu fiecare rază de soare la apus

inima mea strânge în căuș toate culorile

și le poartă drapel peste zările ninse de lumina

amurgului aici ciocârlia îmi fură cheile inimii

și…

legendă

unde e eminescu, veronică,

cu ochii lui nemărginit de mari,

în care tu cu-ntâia stea răsari

și-apui cu el când zorii se ridică?

v-am urmărit prin codri de aramă,

pe la văratic sau pe la copou,

erai înfășurată-ntr-un mantou,

iar el bea vinul rece de la cramă.

teiul vă cheamă iar din când în când,

să poposiți la umbra lui cea dragă,

tu, veronico, dulce ca o fragă,

răsai frumoasă-n fața lui, plângând.

bat…

lasă-mă…

lasă-mă să trăiesc clipa,

nu-mi tăia, Doamne, aripa,

lasă-mă să zbor spre stele,

nu-mi fura visele mele,

lasă-mă să urc pe-o rază

spre destinul ce m-apasă,

lasă-mă să-mi văd de drum,

nu-ntreba de ce și cum,

lasă-mă să zbor în gând

și cu zborul săgetând,

țărmuri și noian de zări

spre măiastre depărtări.

lasă-mă să-mi beau veninul

dac-acesta mi-i destinul,

lasă-mi trupul dacă arde

în ispita lui,…

viață mlădioasă

cornul lunii strâmb,

a căzut pe câmp

taler de argint

printre mărgărint.

lasă-mi-te, lasă

viață mlădioasă,

peste timp de dor

ca floarea-n pridvor.

seara în pădure,

la cules de mure,

adiind răcoare

în apus de soare.

seara pe vâlcele

să culeg la stele,

să culeg la flori

seara până-n zori.

de pe rămurele,

doar polei de stele,

în delir cu tine

pe stihii…

portret adolescentin

ochii tăi sunt strop de soare,

roșul gurii de coral

dalbă neaua sânu-mi pare,

iară părul -negru val.

cu obaji ca trandafirii,

roșii ca de roze dulci,

te întreci în darul firii,

când pe brațul meu te culci.

zvonul muzicilor parcă,

se aude-așa plăcut,

când privirea ta mă calcă

ca un dar necunoscut.

iar în trupul meu aud

sângele zvâcnind a moarte,

inima atât de crud

ce se zbate tare…