Blogul lui Nicolae Vălăreanu Sârbu -- Arhiva Octombrie 2015 (5)

De când te cunosc îmi iau gândurile foc,

clipele arse-s pierdute-n aşteptare,

carnea-mi tremură, se-nroşeşte-n dorinţe,

mâinile caută ce nu-mi este dat,

inima se zbate între ce este şi ce va fi.

Se joacă scenarii în fiecare zi,

izvoarele pornite-şi unesc apele,

paşii mă poartă pe maluri cu fluturi

pe unde tu…

Ce simt mai aproape de mine, ţara

cu pământul ce musteşte comori,

ce simt mai aproape de ea, trădătorii

cu ochiul ascuns în piele.

Ce am cel mai de preţ de spus,

cuvintele prin gura ei de rai,

ce am mai sfânt de păstrat,

limba lui Eminescu-n vorbire.

Şi ce n-am să-i reproşez…

Nu ştiu ce semne las în cartea vieţii

poate numai o literă de mână

de care se ţine nepoţica până la grădiniţă

şi o umbră trecătoare prin cuvintele mari

ca o pata vărsată din călimara sufletului

pe hârtia pe care o învăţ să deseneze

cum vedea ea lumea.

Eu n-o mai văd decât ca o rostogolire

sortită la tot felul…

Nedumerită

ca o frunte care găzduia riduri

le acopeream cu înţelegere.

Faptul era unul de rutină

şi credeam că ochii pot spune mai mult

cu mişcarea lor care smulge alte priviri

care descoperă cu interes restul

fără intenţie şi chemare

doar cu spor de interes.

Am văzut chiar…

Până la noaptea minţii

gândirea este primă doamnă,

nimeni nu se îndoieşte de loialitatea ei

până i se rupe apa conştiinţei

şi naşte un prinţ al afacerilor de culise

în care acoperă totul şi-l îngroapă.

Întâmplarea îşi face de cap,

se descoperă matrapazlâcurile mari,

ele nu sunt recunoscute,

se…