Blogul lui Nicolae Vălăreanu Sârbu -- Arhiva Septembrie 2016 (13)

Clipele fluturelui mângâie florile, le dăruie iubirea de viaţă,

soarele dimineţii dansează prin frunze,

amiaza scutură umbrele zilei.…

Cântu-i va fi de privighetoare...

mireasma dimineţilor luminii îi face inel,

soarele îşi varsă focul prin el.

În…

Sub cutele minţii se ascunde norocul

nici nu trebuie cautat

se zămisleşte ca un izvor fermecat

unde nimeni nu bănuieşte…

Nimic n-am lăsat pe dinafară

şi pe Dumnezeu l-am poftit înăuntru,

întreaga fiinţă s-a umplut de linişte.

Universul în…

Lasă cuvintele să-ţi şoptească

ascultă cum îţi mângâie sunetele, auzul

în cântecul inimii.

Risipă de lumină-n…

Se năruie iluziile, cercurile se-nchid cu nasturi de aur,

trec în zbor păsările dimineţii de smarald.

Tălpile mele privesc drumurile şi le simt la pândă.…

Prind timpul de frânghii

îl trag după mine,

nerecunoscător mă lasă în urmă,

să-mi pierd definitiv…

Atât de tristă păşeşti prin tine,

aş putea să te-ntâlnesc la cotitură

unde fântânile au ciuturile pline cu apă rece,

unde…

O întindere lungă cât iarna

respiră pământul sub zăpezi, absoarbe lumina,

copacii cresc înalţi în paharele nopţii.

Cum…

Se revarsă apele

nesocotesc malurile şi se înfurie,

caută o libertate deplină,

au primit o dezlegare din cerul acoperit…

Singurătatea

oarbă de orgolii şi plină de ifose

se-nchide între pereţii îngălbeniţi de uitare

şi nu se lasă ruptă din trupul stingher

ce nu are putere să se depăşească pe sine.



Singurătatea se întreţine şi regenerează ca şi…

Se scutură de umbra ce-i cade pe umeri

şi lumina-i alunecă în valuri pe tâmple.

I se adaugă-n ochi cum în frunze, verdele

gâtu-i capătă culoare de sărut diafan,

pe piept movile rotunde şi o cruce de smarald

capătă străluciri de stele înnoptate.

Pe faţă soarele caută riduri cu noroc

de trupul i se clatină uşor pe…

În spatele uşilor închise ferestrele au geamuri mate,

nu transpiră nimic, respiraţia are miros de sare,

lumina se filtrează prin aburul tăcerii.

Sunt altfel decât vi se pare că sunt.

Îmaginea pe care o beau e atât de amară

că o să mă las de băut.

Cine râde la urmă rămâne cu râsul

şi gustă din aroma fructului copt…