Blogul lui Nicolae Vălăreanu Sârbu -- Arhiva August 2015 (4)

Nicio inimă nu doare

încât să iasă din piept,

doar sufletul se simte aruncat peste bord

şi nimeni nu vrea să-l salveze.

Oraşul îşi iese din fire şi sughiţă,

toţi îl vorbesc de rău fără să mişte un deget,

cuvintele se simt frustrate de valoare

şi sforăie în propoziţiile rostite cu emfază

de amploiaţii zilei în monolog…

Pe vremuri aveai ochi de pisică,

cădeai în mine prin întuneric de-a dreptul

şi fără de alt sprijin urcai prin suflet,

îmi umpleai toate golurile cu mângâieri

înfrăţindu-ne cu iubirea.

Mai târziu ai devenit o alunecare

pe trupul cu braţele trase pe roată

de frânghii aspre, înmuiate

în apele nopţii fără tălpi…

Îmi place mirosul tău de femeie coaptă

ca a unui măr pe plită,

fanteziile roase de invidie

de parcă lucrurile ţi-ar fi străine

şi-n mersul tău legănat pe vârfuri

în amplitudinea vicleană ce atinge oglinzi

cu sunet învăluit de crini.

În faţa unei geometrii de o seamă cu Eva

curiozitatea pătrunderii…

Îmbătrâniţi în coaja scorojită

ca un copac lovit de furtuni

ne cad mâinile pe genunchii îndoiţi

la umbra propriului nostru suflet apăsat

de greutatea faptelor

puse pe masă în faţa lui Dumnezeu

ca o meditaţie în trupul singurătăţii

în oglinda universului

pus să ne lumineze drumul adevărului.

De…