Blogul lui Nicolae Vălăreanu Sârbu -- Arhiva Mai 2017 (6)

Nu mai pune degetul pe rană, pune sare,

istovit de crucea pe care o duce

trage adânc aeru-n piept şi-l arde,

simte cum ura-i lichidă şi se varsă în afară.

Respirul caută trufia de oxigen

sângerează-n cuvinte.

Înţelegerea cu timpul capătă alte valenţe,

înfruntă durerea şi negociază împlinirea

ce se-ncheagă…

Sângele s-a încărcat cu aerul sticlos al pădurilor,

arborii se tem de vântul morţii adus de oameni

şi apele repezi fără remuşcari se răzbună.

Trupul e atins de pulberi ca nisipul roşcat

pătrunde adânc până-n măduva cuvântului

şi starea în care se află e una precară.

În gândurile obosite se face frig.

Zilele devin alunecoase şi…

S-au bătut pe lucruri ce nu le-au adus noroc.

Îmbătati de orgolii au căpătat învelişul trufiei

sub care îşi fac loc iluziile măririi.

Trecând multe bariere nu mai au suflu

ca peştii când urcă cascade,

alunecă cu şuvoiul de apă înapoi

şi nu se lasă.

Gândul se desparte de trup cum aburii calzi de apă

întră în…

Cu gândul dimineaţă-n cuvinte, îţi scriu.

Cu ochii deschişi am simţit că visez,

am în ei tot ce-au văzut şi nu spun,

surâsul te poate atinge c-o lumină celestă.

În trup am scorburi împrumutate de păsări.

Târziul îmi dă un sentiment al pierzaniei,

mă străbate o dorinţă de carne

prin care se plimbă nervii, se scutură de…

Cum vin fantomele întunericului în preajma singurătăţii

cu trupuri subţiri de balerine în dans prin aer

şi cum se rosteşte tăcerea pe la colţuri

nimeni nu spune, îşi înghite cuvintele.

Un lătrat îndepărtat de câine

cu ecoul trimis unul din altul până aici

tulbură un orologiu ruginit

în care timpul nu se mai măsoară prin…

Cine dintre noi uită cum se-nfiripă iubirea

îi rămân doar ochii care înfruntă fantomele nopţii

urme ciudate care-i încearcă simţurile.

Nervii să-l bântuie, să moară de dor.

Cu sunete de maci învăluite întunericul doarme,

stelele îşi ocupă locul destinat

nu m-am desprins de simbolurile clasice

mai târziu o să torn în cerneală…