Blogul lui Ionescu Ion -- Arhiva Decembrie 2013 (9)

să colind

cu inima mea,

făcută sorcovă

din flori de cuvinte,

ca un crez,

să vă urez,

acum pe ger

şi pe zăpadă,

cu braţele-mi spadă,

făcute cer,

LINIŞTE ALBĂ,

cu steluţe

bătute-n salbă,

ave, ave, la mulţi ani,

sânul plin de gologani,

la masă

să aveţi parte

de belşug şi sănătate,

pe zăpada argintie,

viaţa numai bucurie,

să uitaţi amarul,

iubire cu…

la cumpănă de ani

mă doare

c-a trecut un an,

nu mai știu,

pesemne e târziu,

se-aude plugușorul

pe la porți,

și sorcova,

cântată de copii

și chipul mamei,

cel topit în ii,

din cesurile

ei târzii,

au sosit magii

de la sud,

îi văd aeve

și-i aud,

trec maiestos

conduși de-o stea

spre maica mea,

spre maica ta,

acolo-n staulul

din dos

unde născutu-Sa

Hristos.

mă…

încă un an…

încă un an s-a dus din viață

pe toboganul din trecut,

s-a mai scurtat firul de ață

pe cerul vieții c-un minut.

încă un an s-a dus spre stele,

l-am îngropat în neființă,

în cercul nostru de inele

de ne-mpliniri și neputință.

între ce e și ce-ar mai fi,

aproape totu-i fără rost,

precum și verbul a iubi,

între ce e și ce-ar fi fost.

noi suntem fluturi efemeri

zburând prin lumile de vis,

ca mâine vine…

rugăciune

Petale blonde cad din ceruri

Pe creasta stâncilor de munte,

Și bântuite sunt de geruri

Pe vârfurile lor cărunte.

Aștept să treacă înc’un vânt,

Să viu învins, Doamne, la Tine,

Tu ești în cer, eu pe pământ,

Să caut căile divine.

La ce icoană să mă-nchin,

Din gloata de icoane sfinte,

Când am trăit atâta chin,

Răspunde-mi sincer, Tu, Părinte!

Pe care drumuri vreai s- apuc,

Spre ce curată înflorire

Și-n…

voivodul limbii române

(la a 164-a aniversare de la naștere)

la mijloc de iarnă grea,

prunc frumos ne-a fost ca dar,

să se nască din genuni,

printre chinuri și amar.

s-a născut din neființă

magul nostru cel pribeag,

voivodul limbii române,

să ne -ntâmpine cu drag.

cum îl știm cu ochi păgâni,

plini de-amar și suferinți,

el ne vine din bătrâni,

din părinții de părinți.

are chipul lui Orpheu

și în frunte steme…

se face frig în pușcăria mea

se face frig în pușcăria mea

și ninge și ninge

numai paseri flaminge,

se sting ferestrele

la crucea de piatră,

doi câini încă mai latră…

e vremea tăcerilor

când te răsfeți

pe brațul muierilor,

gurile amanților taie

aerul printre evantaie,

coc țâțele de otravă

printre vorba lor suavă

dansând goale

cu formele lor ovale,

adu-i gura-n două ciuturi,

să umpli casa de fluturi,

pe…

arunc ancora în pustiul din mine

arunc ancora în pustiul din mine,

corabie în derivă pe-o mare-n furtună,

uneori mă văd alergând în infinit,

e târziu, nu mai pot să-mi smulg aripile,

zbor spre neunde, prin valurile singurătății din ceață.

când mă voi întoarce, voi găsi zăpezile de mâine

și patul gol, vegheat de neodihnele gândului,

îmi va ieși din oglindă chipul ei,

va veni până la marginea speranței,

apoi se va strecura prin frigul…

și ion avea o țară

și ion avea o țară ca noi toți, era bogată,

plină de păsări și sfinți,

avea sufletul curat, avea mamă, avea tată

și copiii lui cuminți.

peste ea veni blestemul de bătrânii din bătrâni,

toți bandiții au furat-o,

s-a umplut țara de javre , niște fameni, niște câini,

stăpânire, cui ne-ați dat-o?

a pleca ion de-acasă lăsând mamă, lăsând tată

și copiii singurei,

să câștige și-el o pâine colindând în lumea…

De ziua ta, Românie

astăzi chem toți domnitorii țării

la masa tăcerii,

vreau să-i trag de bărbi și să-i sărut,

să-i scufund în cristelnița istoriei,

căci în inima lor

vulturii-au încercat primul zbor,

în sufletul lor de domn

s-a făcut dorul nesomn

și din mierea bizantină,

au făcut țara grădină,

au venit mulți nepoftiți

să ne fure fructul…