Blogul lui Ionescu Ion -- Arhiva Februarie 2015 (14)

LAURA şi PETRARCA

                                                 Moto:

                                                              „Dragostea m-a plouat cu lacrimi pe faţă

                                                                Şi m-a bătut cu vânt de suspine…”

Nu ştim cu adevărat cine a fost Francesco Petrarca. Ştim atât că în anul 1341 este încununat pe Capitoliu drept cel mai mare poet al Italiei. Personalitatea lui pluteşte între realitate…

vine primăvara, iubito

vine primăvara, iubito,

cum vine aminul

 prin psalmi,

ce miere-i veninul

când sorb lumina

din ochii tăi calmi,

senină ni-i…

încolţire

iar mă încolţeşte timpul, vine iară primăvara,

a câta, o, nu mai ştiu de câte ori s-au întors cocorii,

vor înfrunzi iar copacii, vor ieşi ghioceii frumoşi,

păsările vor nunti printre arbori, sărutând cerul;

nu mai măsor timpul pasului, totul curge,

viaţa, cerul, apele, anotimpurile, iubirile,…

seară melancolică

izvoare cu fluier de-argint

curg singure, nălucind,

lunecă la vale pe seară,

în timp ce îngerii zboară.

ciute cu ochii de stele

vin pe poienele mele,

bruma lunii se scutură-n apă…

luna urcând pe-un crin de lumină

înfloreşte-n cleştar de cuvinte

dorul meu ce colindă tăria

şi face litanii şi zboară nebun

în zori melodici prin dimineţi albastre,

visez cum îţi deschid mâinile tale

ca pe nişte trandafiri cu degete petale

cum…

retrospectivă

a privi din vârful vârstei către toate detaliile vieţii

ca un dedal rătăcit prin labirinturi,

cu iezerele apei în vâltoare,

cu năruiri de bolte căzute-n infinit,

c-un soare viu în patimi ce arde şi mă seacă,

cu stupii amintirii prădaţi de furii…

sunetul vocalei

sună vocala precum aurul,

vocala din care ţâşneşte cuvântul,

stol de păsări se face,

fâlfâiri de diamant,

aşchie subţire, ruptă din inimă,…

zid prăbuşit

aripi de ceaţă zilele trec în neştire

nu e pace încă pe pământ

fanfarele stau cu inculpaţii la un loc

în cimitire oamenii îşi fac loc pe clase sociale

dumnezeu mănâncă la cantina săracilor

gurile nu tac vorbesc

despre tovarăşul…

umbra ta

jocul memoriei e un descântec

 împotriva iubirii,

seara mai ales privesc

 prin pielea aburită a cerului;

vântul trece cu degetele răcoroase

 prin părul nostru,

o idilă cu lumina

care iubeşte copacii şi…

prima fugă a lui bach

poemul se depărtează de visele mele

și iarna îmbracă vârfurile munților în rochii de miresă,

pe unde odinioară fulgerau boturi de turme

și se-auzeau glasuri de doine care plângeau,

astăzi tăcerile au pus stăpânire peste toată zarea,

eu alerg să-mi prind umbra din urmă prin…

iarna şi-a schimbat culoarea

ascultă iar cum neaua cade

tot viscolind învârtejit,

a obosit cerul de nori

şi iarna şi-a schimbat culoarea;

doar sentimentele nu mor,

nuanţele de disperare

trec de la dragoste la dor

şi…

cine va scrie poemul final al acestei lumi

v-aţi întrebat vreodată cine va scrie

poemul final al acestei lumi,

pe a cui retină vor fi ultimile imagini,

cu soare, cu lună, cu iubită,

cu mamă şi tată, cu fii şi nepoţi?

v-aţi trezit vreodată în beţia unui vis…

adolescență

adolescență, te văd

prin fundul vremii

prin lumea ireal de adâncă,

privesc la tine parc-aș fi

 într-o sală de cinematograf

la un film cu ploi și toamne,

cu iubite și jocuri

cu baluri și…

semne de primăvară

în februarie iarna

 parcă doarme pe câmp,

începe să se audă

 foşnet de aripi uşoare,

semn că zăpezile pleacă

 pe alte meleaguri,

germinează visând

 seminţele sub pământ,

umbre…