Pagina lui Liviu-Ioan Muresan

aşteptarea
timpul nu e relativ
doar percepţia

muşchii se contractă spasmodic
te gîndeşti la carenţe de calciu şi zinc
pleoapele grele amintesc plumbul acumulat în treizecişişase de ani
aştepţi şi tremurul gleznelor trimite replici
exterioare pînă la ultima vertebră
interioare spre atrii şi ventricule ieşite din cavitate
cu vene şi artere măturînd podelele.

cioc cioc şi uşa se dechide
moment în care tavanul pică şi înţelegerea...
clipeşti de parcă mii de psihiatri aşteaptă
cu ciocănele să-ţi lovească genunchii.
de i-ar lovi
glasul peste umerii lor ar închide uşile sanatoriului
ai fi liber
să-ţi dezlegi şireturile mănuşilor.
răspunzi momentului cu un da printre buze
şi calmul se reaşează parcă spart şi scurs printre neuroni.



ieslea viselor

distingi cu mare abilitate lucrurile
te plimbi printre ele cu metode analitice

pe cîmpul verde doar noi doi şi un cal
copitele şi bălegarul păreau singurele urme ale trecerii omului
vedeai dincolo de ele satul fierarul
familia acestuia copiii cu boţul de mămăligă lingînd degetele
umbrele de pe pereţi asemănătoare fiinţelor altor lumi.

îmi povesteai acestea şi eu îmi lingeam buzele
umbrele pe trupul tău
transformate în mîinile mele
sunetele tale se estompau în icnete eu creşteam
pînă vedeam de sus pajiştea calul satul ieslea în care visele mele
devin realitate.

Mă găsiţi şi pe www.ioanbistriteanul.ro