SĂRBĂTOAREA CĂRŢII: O carte de pus sub bradul de Craciun

[judit ionescu]

Mezul iernei

In paduri trasnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par inghetate, cerul pare otelit,
Iar zapada cristalina pe câmpii stralucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârtâie sub picioare.

Fumuri albe se ridica în vazduhul scanteios
Ca inaltele coloane unui templu maiestos,
Si pe ele se aseaza bolta cerului senina
Unde luna isi aprinde farul tainic de lumina.

O! tablou maret fantastic!... Mii de stele argintii
In nemarginitul templu ard ca vecinice faclii.
Muntii sânt a lui altare, codrii organe sonoare
Unde crivatul patrunde, scotand note-ngrozitoare.

Totul e în neclintire, fără viata, fără glas;
Nici un sbor în atmosfera, pe zapada - nici un pas;
Dar ce vad?... In raza lunii o fantasma se arata...
E un lup ce se alunga dupa prada-i spaimântata!




Bradul

Sus pe culme bradul verde
Sub zapada albicioasa
Pintre negura se perde
Ca o fantasma geroasa.

Si priveste cu-ntristare
Cum se primbla prin rastoace
Iarna pe un urs calare,
Iarna cu septe cojoace.

El se scutura si zice:
,,In zadar, tu, vrajitoare~
Aduci viforul pe-aice,
Aduci zile fără soare.

In zadar ingheti pamintul,
Ucizi florile si stupii
Si trimiti moartea cu vintul
Si trimiti foamea cu lupii

In zadar a ta suflare
Apa-n riuri o incheaga,
Sterge urma pe carare
Si de mine turturi leaga.

In zadar aduci cu tine
Corbul negru si pradalnic,
Si din codrii cu jivine
Faci să iasa urlet jalnic.

In zadar, urgie cruda,
Lungesti noaptea-ntunecoasa
Si, rizind de-a lumei truda,
Scurtezi ziua luminoasa.

In zadar îmi pui povara
De zapada si de gheata.
Fie iarna, fie vara,
Eu pastrez a mea verdeata ! "



Gerul

Gerul aspru şi sălbatic strânge-n braţe-i cu jelire
Neagra luncă de pe vale care zace-n amorţire;
El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre zori
C-un văl alb de promoroacă şi cu ţurţuri lucitori.

Gerul vine de la munte, la fereastră se opreşte
Şi, privind la focul vesel care-n sobe străluceşte,
El depune flori de iarnă pe cristalul îngheţat,
Crini şi roze de zăpadă ce cu drag le-a sărutat.

Gerul face cu-o suflare pod de gheaţă între maluri,
Pune streşinilor casei o ghirlandă de cristaluri,
Iar pe fete de copile înfloreşte trandafiri,
Să ne-aducă viu aminte de-ale verii înfloriri.

Gerul dă aripi de vultur cailor în spumegare
Ce se-ntrec pe câmpul luciu, scotând aburi lungi pe nare.
O! tu, gerule năprasnic, vin', îndeasnnă calul meu
Să mă poarte ca săgeata unde el ştie, şi eu!