Coloniștii germani și România, București, 1860

[English page]

„O mișcare generală se observă în popoarele Europei de vreo 80 de ani încoace. Această mișcare țintesce la a delătura relele condiții sociale, ce au pricinuit neajunsele și sărăcia unei clase numeroase a popoarelor celor mai mari, precum a englezilor, francilor și germanilor. Afară de sguduirile politice, carii din această causă, vedem că se repețesc din ani în ani, ni se înfățișează și o altă mișcare, mai pacinică în adevăr, însă nu mai puțin însemnată; această mișcare este emigrațiunea și colonisarea, un fenomen admirabil, și o caracteristică a timpului present. Acest fenomen luând proporții din zi în zi mai mari, astăzi ne dă o icoană adevărată a migrațiunei popoarelor.

Când o țeară este populată, încât nici pământul, nici celelalte industrii nu o mai poate nutri, este o trebuință naturală, o satisfacere propriă a naturei omului, de a-și căuta în altă parte un loc mai larg și împrejurări mai favorabile esistenței lui. Acest bold al naturei, nu se poate sugruma, și legea ce s-ar încerca a-l sugruma, dacă ar reeși învingătoare preste forța naturei, ar produce irumperea resbelului celui mai stârpitor de neamul omenesc, resbelul tuturor pe viață sau moarte.

Istoria ne aduce aminte de o migrațiune a popoarelor dintr-un loc în altul. Cu sabiă și foc au năvălit popoarele barbare asupra înfloritoarelor câmpii ale împărăției romane, au călcat în picioare tot ce a fost fala civilisațiunei antice, au stârpit (esterminat) popoarele ce le a aflat locuinde în acele țări mănoase, și pe ruinele lor ș-au așezat veneticii stabilele lor locuințe. Populațiunea ce a mai remas cruțată de săbiile lor, au absorbit-o popoarele cuceritoare, și în locul lor au răsărit națiuni nouă, carii astăzi încă figurează pe scena lumei […]

O programă atât de bine venită scopurilor în Orient, guvernul austriac și-a însușit-o: Tendința este sprijinită de mijloace puternice, pe de o parte prin bancul austriac, pe de altă parte prin o secțiune ministerială pentru colonisare, a căruia agent public este o altă societate, numită birou privat de consultarea emigrațiunei cătră Răsărit, și care are acreditații sei particulari în centrele de producție în Principate, iar sprijin oficios în administrațiile provinților austriace mărginate cu Principatele, și în agenții sei consulari de aicea.

De aci se poate esplica, pentru ce locuitorii de-a lungul Dunărei din Banat, sunt alungați din vetrele lor, pentru a face loc șvabilor colonisați. De aici veți înțelege încercările de a colonisa mijlocul Ungariei cu germani. De aci venirea mulțimei de unguri în Principate. De aci înmulțirea evreilor în țeară, ca element pregătitor la colonisare germană. De aci se esplică, cum bancul austriac are hipotecate mai multe case mari în Bucuresci cumpărate sau clădite de germani. Instinctul poate a inspirat în zilele aceste scirea, care poate nu este esactă, că la un bancher mare din Bucuresci, de națiă evreu, se află depuși una sută mii galbeni, la disposiția unui proprietar mare de case, de națiune german, carele este însărcinat cu agentura pentru încheierea contractelor de colonisare.

Precum vedeți, inimicul este pregătit, mijloacele îi sunt puternice, și este aproape!

 

Dacă nu înțelegem nici aceasta datoriă și interes al conservărei noastre, dacă nu sâmțâm tendința mișcărilor națiunalităților, și din istoria popoarelor nu am profitat nici atât, ca să prețuim cât de mare tesaur este unitatea rasei pentru întărirea națiunalităței și a statului, să luăm esemplul ce ni se înfățișează în cea mai de aproape vecinătate. Turcia astăzi încarcă din Crimea la 150.000 tatari și cerchesi, și îi colonisează în Dobrogea. Unitatea limbei și a religiunei acestor coloniști cu ale turcilor, sunt garanții că alegerea este cea mai bine nimerită, și evenimentele preste puțin ne vor proba, că întră toate provințiile ottomane, Dobrogea va fi una din cele ce va opune mai multă resistință încercărilor creștine de a o moșteni.

Poate că multora va părea idea germanisării prea fantastică. Oamenii de stat ce voesc a crea ceva, nu se pot dispensa cu totul de fantasiă, cu atât mai mult o națiune carea trebe escitată la o întrăprindere gigantică. S-a zis, și este bine a repeți, pentru ca românii să nu uite nici un moment că, este o solidaritate întră Germania și Austria. Ambele țântesc a pune mâna pe Principate, dar fiindcă Germania este departe de noi, se învoiesce a ne avea prin mijlocirea Austriei.

Germania ca popor cultural și mănăfăptor, are trebuință de a fi mărginită de mare, căci marea deschide calea la largul lumei. Germania fără Austria nu poate ajunge la Marea Adriatică (Triestu), și nu poate spera precum în adevăr speră, a ajunge la Marea Neagră. Austria din contra, fără Germania nu se poate folosi de Marea Baltică și de cea Nordică. Când dar se consultă interesele politice, nu se poate ca oamenii de stat să pearză din vedere, că Germania numai prin Austria poate câștiga

mărfurilor sale prin gurile Dunărei și prin Marea Neagră calea către Orient și piața levantină.

Chestiunea principală a Germaniei dinpreună cu a Austriei este 1-iu) a manținea cel puțin Triestul, și prin el calea cătră Adriatica, și 2-a): cine să dicteze țărilor Dunărei de jos? carii sunt cheia călei cătră Trapezunt și Asia de mijloc, și carii trebe să nutrească industria germană. Grânele Principatelor și a litoralului apusan a Mărei Negre trebe să curgă în Germania, și să se schimbe pe fabricatele acesteia.

Spre Orient, spre Dunăre în jos, trebe să se îndrepte înfluința noastră comercială și politică. zic ei […]

Este admirabilă presâmțirea românilor.

Manifestațiile divanului ad-hoc, votul de la 24 Ianuarie 1859, aspirațiile românilor esprimate prin atâtea memorande, și în întreaga literatură politică relativă la Principate; instinctul poporului nostru ce are aversiune cătră tot ce este german, este atât de imposant pre cât e de semnificativ. Nu! România nu vrea germanismul; în cultură ea are scoală în Franța, și concepțiunea lui seamănă cu a popoarelor surori de la apus; acolo e spriginul său, într-acolo-l atrage naturelul său […]”

Sursa foto: Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași