Nu puteţi să beţi paharul Domnului şi paharul demonilor, nu puteţi să vă împărtășiți din masa Domnului şi din masa demonilor. (1Cor. 10, 19-21)
Alimentată de unele evenimente nefericite existenţa diavolului se dezbate încă în presa românească, mereu dornică de subiecte exotice. Evanghelia celor doi demonizați gadareni, ne oferă însă certitudinea că diavolul există. Îndoiala despre existența sa vine paradoxal de la diavolul însuși. Cea mai mare înșelare a sa, spunea sfântul Ignatie Briancianinov, este aceea de a ne convinge că nu există, și că, de fapt, tot răul din lume vine de la Dumnezeu. Astfel, prin defăimare și dezinformare, el doreşte să arate pe Dumnezeu ca şi creator al răului, iar pe sine se exclude din ecuație, retrăgându-se, ca un magician iscusit, într-o falsă inexistență.
Răul însă, așa cum îl trăim noi în viața omenească, nu este altceva decât depărtarea de sursa binelui care este Dumnezeu. Satana însuși a devenit rău voind prin mândrie să se ridice mai presus de Dumnezeu și, căzând departe de bunătatea dumnezeiască, dăinuiește întru răutate.
Pierzând pentru veşnicie posibilitatea de a se apropia de Dumnezeu diavolul a devenit gelos pe om, care, purtând în el sămânţa îndumnezeirii, putea, prin dobândirea asemănării cu Creatorul Său, să devină dumnezeu după har. Din această invidie diavolul îl ispiteşte pe om şi, prin păcat, reuşeşte să-l deturneze de la finalitatea sa în har, întorcând-l dinspre cer spre pământ. “Balaurul cel mare, şarpele cel de demult, care se cheamă diavol şi satana cel ce înseala toată lumea” (Apoc. 2:9) pune astfel stăpânire peste întreaga lume. (Ioan 12:31)
Manifestarea diavolului are aspecte multiple. Îndrăciții din Gadara sunt tipul clasic de posedat cu spume la gură, trăind în izolare printre morminte, urlând înspăimântător și toate celelalte. Aceasta nu este decât una din multele fețe ale îndrăcirii. Cei stăpâniţi de patimi, de lăcomie, de mândrie, de desfrânare, de răutate sau cruzime sunt şi ei de fapt îndrăciți, după învățătura sfinților părinți. Chiar şi pe cei înduhovniciți îi poate înșela diavolul, gâdilându-le mândria, decoperindu-le false vedenii şi arătări dumnezeieşti, căci dacă vor, diavolii se pot transforma şi în îngeri de lumină spre înselarea omului. (2 Cor. 11, 14:15) Însă, dacă neajutoraţii din evanghelie se zbăteau în frâiele legiunii de diavoli fără voia lor, ceilalți fac răul cu propria lor învoire, consimțind la posedare.
Acestă alegere voită și aparent irațională, este încurajată de maestrul înșelător prin minciună şi distorsionarea adevărului. Pervertind normalul diavolul îsi extinde domnia întunecată asupra noastră. El ne pervertește mai întâi mintea, ca apoi, tot ce este privit prin ea să se distorsioneze în consecinţă. Părintele Arsenie Boca spunea mereu că în mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă. În România de azi vedem zi de zi lucruri pe care bunicii noştri nici nu ar fi îndraznit să le gândească cu ceva vreme în urmă. Societatea le consideră însă astăzi normale, sau mai mult, drepturile omului. Schimbând ordinea valorilor, cel puțin la suprafață, diavolul pare să fie încă stăpânul acestei lumi.
Iadul a fost însă biruit şi în fapt puterea lui asupra lumii a pierit ca fumul. Prin lucrarea mântuitoare a lui Hristos diavolul este acum doar tolerat, un rege detronat fără putere care se pretinde încă domnitor, înșelând doar pe cei săraci cu duhul care se lasă păcăliți de o coroană de tinichea.
Prin moartea și învierea Sa, Hristos a învins diavolul pentru noi, dar, fiecare, la rândul nostru, trebuie să ne însușim personal biruinţa Sa prin credinţă şi lucrarea faptelor. Credinţa singură nu este de ajuns căci, spune sfântul apostol Iacov, ” și demonii cred şi se cutremură” (Iacov 2:19). Dracii din evanghelie l-au recunoscut pe Hristos, dar asta nu i-a împiedicat să arunce turma de porci în mare pentru a tulbura pe locuitorii cetăţii și a-i întoarce împotriva lui Hristos.
Fiecare dintre noi trebuie să participăm conștient în războiul nevăzut de care vorbește Sf. Nicodim Aghioritul, bătălie care se dă pe tărâmul minții. Lupta cu ispita trebuie purtată încă de când a apărut ca simplu gând. De atunci trebuie să o respingem după cuvântul scripturii: “Fiica Babilonului, ticăloasa[…]. Fericit este cel ce va apuca şi va lovi pruncii tăi de piatră.”
Exorcizarea de care se face atâta caz astăzi trebuie aplicată în primul rând asupra minţii și a simțurilor noastre. Dacă ne vom curăţi simțirea ne vom curăţi şi mintea. “Au orbit ochii lor şi a împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii şi să nu înţeleagă cu inima şi ca nu cumva să se întoarcă şi Eu să-i vindec” (Ioan 12:40). O vedere clară, cu discernământ duhovnicesc poate duce la îndreptarea minții pervertite prin păcat. Diavolul poate fi învins doar rămânând alături de Hristos, ferindu-ne de ocazia păcatului, lucrând în schimb faptele mântuirii.
Locuitorii Gadarei l-au alungat pe Hristos din cetatea lor pentru că trăiau în păcat, în afara legii şi nu vroiau ca Acesta să le strice obiceiurile. Îndulciți în păcat, uitând lucrarea virtuții, nu-l putem nici noi primi astăzi pe Hristos. Cununa biruinței se obține prin lucrarea faptelor bune, rezistând ispitei, cu răbdare, smerenie şi nădejde în puterea curățitoare a harului. Nu este o soluție simplă, după standardele moralității decăzute a lumii, dar este singura noastră șansă de a scăpa din robie și a trăi in libertatea și dragostea pe care ne-o oferă cu atâta generozitate Dumnezeu.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius