Biografia zilei: Nicolae Dan Fruntelata

[altmariusliterar]

 http://www.crispedia.ro/Nicolae_Dan_Fruntelata

Nicolae Dan Fruntelată (10 octombrie 1946, Bălăcită, judeţul Mehedinţi) este un poet şi publicist. Provine dintr-o familie de învăţători. După ce urmează şcoala primară în comuna natală, este, între 1960 şi 1964, elev al Liceului „Traian" din Drobeta Turnu Severin. Din 1964 urmează cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti, pe care le va absolvi în 1969. În 1966 debutează în revista „Ramuri" cu un grupaj de versuri însoţit de o prezentare a lui Miron Radu Paraschivescu. Frecventează cenaclul Junimea al facultăţii, condus de George Ivaşcu.

 

Lucrează ca redactor, secretar general de redacţie şi redactor-şef la „Viaţa studenţească" până în 1974, când redacţia se contopeşte cu a revistei „Amfiteatru", Fruntelată conducând apoi ambele publicaţii. În perioada 1976-1980 îndeplineşte şi funcţia de redactor-şef la „Scânteia tineretului". Debutează editorial în 1977, cu volumul de versuri Puterea sunetului.Numirea lui în conducerea revistei „Luceafărul", în 1980, declanşează un scandal în lumea literară, motivul fiind acela că Fruntelată nu era membru al Uniunii Scriitorilor. După 1989 este redactor-şef al săptămânalului „Românul" (1990-1994), secretar de stat (1994-1996) şi conduce revista „Examene".

 

Poezia lui Fruntelată e a unui sentimental temperat prin (autoironie, melancolic cu disponibilităţi pentru sarcasm, mişcându-se în jurul unor referinţe personale, livreşti, folclorice, politice, geografice, istorice etc., cărora le exploatează, uneori nu fără emfază retorică, substratul simbolic. Invocarea elementelor-sursă devine în fond un pretext pentru constituirea unei „mitologii" curăţate de coaja realului. Din aceasta fac parte spaţiul unui Sud miraculos şi plin de lumină, satul copilăriei rememorat cu nostalgie, câte un peisaj de toamnă, personaje ale ficţiunii autobiografice sau ale celei propriu-zise, cartiere periferice şi pitoreşti ale Bucureştiului, ipostaze ale iubitei etc.

 

Fruntelată este un fals tradiţionalist; el preia unele motive din zona tradiţionalismului (cum ar fi acelea ţinând de filonul supra-semnificării pe o notă melancolică a universului rural oltenesc - „Mica Valahie"), reinterpretându-le pe un portativ modernist ca pentru a le verifica rezistenţa, cu o anumită distanţare sceptic-amuzată faţă de procedeu. Sunt relevabile colocvialitatea făţişă sau ceremonioasă, metaforizarea neostentativă, preluarea şi pastişarea prefăcut naivă a unor şabloane şi locuri comune ale limbajului curent, utilizarea cu distorsiuni ironice sau afectuoase a unor rezonanţe intertextuale trimiţând la surse culte sau populare, confesarea directă sau prin interpuşi, jovialitatea intonaţiei, care uneori ascunde o rană: „Aflaţi despre mine că o duc foarte singur / ca un tren fără cale ferată şi gări / că o duc în beţie de toamnă-mpuşcată / cu arome de struguri putrezind lângă nări / ceea ce vă doresc câteodată şi vouă..."

 

În unele poezii apar ecouri ale cântecului de lume sau ale tonului de o tristeţe expansivă întâlnit în romanţe: „Vara de toamnă, toamna de vară / căţeaua de viaţă lătrând în noi / tu, Constandino, aprinde lamba / e rost de lacrimi şi de noroi / e rost de neamuri şi de bătaie / se face noapte în carteriu / nu e tramvaie, nu e nici lege / a sosit ceasu' bărbat să fiu / să tai cu stânga drum prin bodegă / să tai cu dreapta drum pân' la mal / să-mi aduci ţoale, vin şi lovele / dacă mai ştii, fură-mi şi-un cal / vreau să mă pierz către Brăila / spre primăvară o să mai viu / ori o să-mi vină numele numai' / să-I cânte şuţii prin carteriu."

 

Unele poeme sunt marcate de o predispoziţie pentru ludicul lingvistic, manifestat prin amestecul de registre discursive, prin traducerile fanteziste (de pildă, fostul raion Vânju Mare devine „Grand Vanjou"), prin specularea efectelor de burlesc, date de introducerea unor expresii şi cuvinte străine în contexte insolite („La Grand Vanjou e vara pe trecute / cu presimţiri prelungi de cabernet / o, mon ami, mon frere, o, vere dragă / să coborâm spre Corlăţel încet / sau să urcăm spre Rogova ensemble / si vous voulez, dacă şi ţie-ţi vine / Gasconia aceasta cade-n toamnă / hai s-o oprim, te rog, cousin Marine / şi hai s-o ducem într-o întâmplare / cum nu mai fu şi nu se petrecu / într-o iubire de la Vânju Mare / ori într-un amor fou de Grand Vanjou / cu o contesă ce răpită fuse / volee adică, luată în voleu / într-o căruţă de la Bălăcită / iar calul cel de hăisa eram eu"). Uneori, poetul se angajează în demonstraţia parabolică, având punctul de plecare fie în contextele imediate ale social-politicului, fie în cele abstracte.

 

Fruntelată a mai publicat literatură pentru copii (Tiptil, în lumea copilăriei, 1983). Expulzat din Trinidad-Tobago (1999) e o carte despre călătorii reale sau imaginare în cele două Americi, Italia, Spania, Orient etc., relatate cu verva şi plasticitatea poetului. În Glonţul de calibrul 53 (1999), parţial, şi în Turnesol 89 (2002), sunt introduse fragmente de jurnal sau schiţe de memorialistică. Noul zid al Berlinului strânge articole publicate între 1990 şi 1994, desfăşurate pe o paletă tematică diversă: societate, politică, sport.

 

Opera literară

 

• Puterea sunetului, Craiova, 1977;

• Noaptea grâului nou, Bucureşti, 1978;

• Vara din noi, vara, Bucureşti, 1979;

• Inventarul speranţei, Bucureşti, 1981;

• Viaţa în limba română, I-II, Bucureşti, 1982-1988;

• La bătrâneţe, lupii tineri, Bucureşti, 1983;

• Lumea, ziua şi noaptea, Bucureşti, 1983;

• Tiptil, în lumea copilăriei, Bucureşti, 1983;

• Sud, până la capăt, Bucureşti, 1985;

• Războiul mondial de catifea, Bucureşti, 1995;

• Noul zid al Berlinului, Bucureşti;

• Expulzat din Trinidad-Tobago, Bucureşti, 1999;

• Glonţul de calibrul 53, Bucureşti, 1999;

• Mica Valahie, Drobeta Turnu Severin, 2002;

• Turnesol 89, Bucureşti, 2002.