Invitație exclusiv pentru îndrăgostiții de Siebenbürgen: Cunoști Transilvania săsească? Ai un pont despre locuri unde se poate mânca, sta sau ce să faci în oraș, pe care nu l-am pomenit aici?
Fie că ești localnic sau un vizitator devotat, am vrea să ne spui și nouă (asta dacă n-ai vreun interes în activitatea pe care ne-o recomanzi). Scrie-ne aici ponturile tale. Fii precis(a): spune-ne ce-ți place (de pildă, un anumit restaurant) și de ce (felul tău preferat). Trece-ți numele, orașul de domiciliu și ce te leagă de Transilvania.
Morminte și mușchi și iarba și lespezi străvechi și alei pietruite și copaci seculari sunt dispuse curgător, șerpuit, urmând liniile naturii într-un cimitir terasat, pe 4,5 ha, pe cea mai înaltă culme a Sighișoarei. Fusesem de mai multe ori în cetate, fără să urc niciodată până aici. Vântul adia ușor, lumea îmi părea vrăjită în Cimitirul din Deal – cufundat într-o liniște și pace ca la începutul lumii. Flămând să aflu mai multe despre locul acesta neverosimil, la ieșire m-am dus glonț către o doamnă severă care ședea în fața Bisericii Evenghelice, la doi pași de poarta de fier a cimitirului. Si astfel am aflat de la Lenuța Orban, soția administratorului care locuiește chiar acolo, ca-ntr-o căsuță din povești, în Turnul Funierilor, istoria celui mai mare și mai vechi (1704) cimitir săsesc.
Astfel de întâlniri întâmplătoare cu localnici extraordinari fac sarea și piperul călătoriilor reușite și îți prilejuiesc cele mai neașteptate revelații. În ultima vreme am avut parte de multe revelații și întâlniri întâmplătoare…
Preț de aproape un an și jumătate am dat Bucureștiul pe o căsuță țărănească din Mureș. În tot acest timp, profitând de călătoriile mele pe urmele sașilor pentru un documentar National Geographic, am descoperit în Ardeal o țară străină. Si m-am îndrăgostit de Siebenbürgen.
Acum 800 de ani, ca niște manageri în căutare de personal, primii regi maghiari au invitat oaspeți din Occident să dezvolte o Transilvanie pe care o cucereau treptat. Deși se afla la marginea lumii cunoscute, sașii s-au lăsat tentați de acest tărâm al făgăduinței, o fortăreață naturală plină de bogății, cu Carpații drept ziduri. Au venit, au muncit și au clădit în Transilvania o civilizație care a ajuns la apogeu în secolul al XVI-lea. Cutia Pandorei s-a deschis larg pentru sași după cel de-al Doilea Război Mondial. Mai puțin de 15.000 au rămas în România. Cei mai mulți s-au întors în Occident, căutând același lucru care îi adusese aici pe strămoșii lor: prosperitate.
Însă moștenirea lor ne rămâne și invită la descoperire.
Pentru următoarea ta escapadă transilvană, am cerut câtorva prieteni călători bine informați să îți recomande o descoperire săsească. Citeste tot articolul in revista.
Editor: Cătălin Gruia
* extras din reportajul Zestrea germană a României apărut in editia de toamnă 2012 a NGT Ro.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius