https://www.bookaholic.ro/wp-content/uploads/2016/06/mishani-dror-credit-yanai-yechieli-4-150x84.jpg 150w, https://www.bookaholic.ro/wp-content/uploads/2016/06/mishani-dror-c... 768w, https://www.bookaholic.ro/wp-content/uploads/2016/06/mishani-dror-c... 624w, https://www.bookaholic.ro/wp-content/uploads/2016/06/mishani-dror-c... 996w, https://www.bookaholic.ro/wp-content/uploads/2016/06/mishani-dror-c... 999w" sizes="(max-width: 300px) 100vw, 300px" />Autor de romane polițiste, Dror Mishani a fost unul dintre scriitorii invitați la Bookfest 2016. Singurul său roman tradus în română, Dispariția, a apărut în 2013 la Editura Trei, în colecția „Crime. Fiction Connection”.
Editor și profesor universitar, Dror Mishani este specializat în literatură polițistă și a început să scrie seria de romane ce-l are ca protagonist pe detectivul Avraham Avraham în timp ce-și pregătea lucrarea de doctorat. Primul roman al seriei, Dispariția (2011), a fost nominalizat pe lista scurtă a CWA International Dagger în 2013 și a câștigat premiul Martin Beck pentru cel mai bun roman polițist tradus în suedeză.
Particularitatea cea mai interesantă a operei sale este că Mishani scrie literatură polițistă într-o țară în care acest gen este de-a dreptul ignorat. Mai jos, un interviu la care ne-a răspuns cu ocazia vizitei sale în România.
For the English version, please click here.
De ce nu scriu israelienii romane polițiste?
Din mai multe motive, presupun. Unul dintre ele este acela că literatura israeliană este încă axată pe proiectul spiritual al construirii națiunii, iar romanele polițiste nu contribuie la asta.
Într-un interviu din 2013 ați spus că „în cultura israeliană este foarte dificil să-ți imaginezi polițistul ca erou”. Cine este sau poate fi „eroul” în Israel?
Continuând răspunsul anterior, aș spune că eroii culturii israeliene sunt în continuare cei percepuți drept simboluri naționale, mai ales cei care luptă cu dușmanii din exterior, cum sunt soldații sau agenții Mossad, și nu cei care se luptă cu violența dinăuntru, așa cum o face polițistul.
Ce vă place cel mai mult la genul polițist?
Multe lucruri. De exemplu, atenția la detalii, accentul pus pe plăcerea cititorului, repetitivitatea lor (faptul că mă pot întoarce iar și iar la ele pentru a citi despre același personaj care mi-a plăcut).
Mai țineți minte cum ați devenit interesat de scris?
Ah, întotdeauna mi-am dorit să scriu, deși, înainte să descopăr romanele polițiste, nu știam exact ce să scriu. Mi-am început primul roman (Dispariția) într-o perioadă foarte agitată din viața mea: eram proaspăt tătic, scriam o teză de doctorat, lucram ca editor de literatură israeliană. Dar, dintr-odată, această dorință de a scrie un roman polițist era foarte stringentă și am lăsat totul deoparte (mai puțin atribuțiile de părinte) pentru a-l putea scrie.
Ce vi se pare că vă provoacă cel mai mult atunci când scrieți?
Scriu despre crime reale – crime care au avut loc în Israel. Încerc să scriu despre ele nu doar dintr-o perspectivă detectivistică, dar și din punctul de vedere al criminalului, al victimei și așa mai departe. Am descoperit că este destul de greu să fii atât de aproape de atât de multă suferință un timp îndelungat (cât îți ia să scrii o carte).
Ce cărți v-au influențat cel mai mult și, dacă ar fi să alegeți, ce scriitor ați considera că v-a fost mentor?
Sunt mulți scriitori care m-au inspirat și au făcut asta mai ales pentru că mi-au arătat cât de bună poate fi literatura polițistă: Georges Simenon, Maj Sjowall și Per Wahloo, Patricia Highsmith, Henning Mankell. Cât despre romane, sunt foarte multe… Cred, însă, că Roseanna, de Sjowall și Wahloo, este romanul polițist perfect.
Ce carte citiți acum?
Datorită unui curs pe care-l țin la Universitatea din Tel Aviv (America și detectivul), recitesc Chester Himes (A Rage in Harlem) și-mi place foarte mult. Este, în mod sigur, unul dintre cei mai originali scriitori de romane polițiste din toate timpurile.
Dacă ați avea un club de carte, ce ați recomanda să se citească și de ce?
Am un club de carte, într-un fel – e vorba despre cursurile mele de la universitate. Îmi place enorm să predau literatură polițistă, dar la fel de mult îmi place să predau și „Teorie literară” (Roland Barthes!), așa că probabil am citi din ambele categorii. De fapt, anul viitor cursul meu va fi despre „Teoria și detectivul”.
Ce cărți ați recomanda cuiva care nu citește literatură polițistă?
Oricine poate începe cu romane ce nu sunt neapărat polițiste, dar „se joacă” cu acest gen: Full moon, de Molina, Arthur & George, de Barnes sau chiar Detectivii sălbatici, de Bolaño. Poate le vor deschide gustul și pentru literatură polițistă.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius