Seneca - Despre lux

[altmariusideea]

Pune-mă într-o casă dintre cele mai somptuoase, pune- mă într-un loc în care aurul şi argintul să intre în uzul comun; nu mă voi uita de sus din cauza acestora, care, deşi îmi aparţin, îmi sînt totuşi exterioare. Du-mă apoi pe podul Sublicius6 şi azvîrle-mă între nevoiaşi; nu mă voi dispreţui totuşi pentru că stau în tovărăşia celor care îşi întind palmele după pomană. Căci ce contează dacă un om duce lipsă de o bucată de pîine, cînd nu este lipsit de posibilitatea de a muri? Şi atunci? Prefer acea casă minunată podului.

Pune- mă în mijlocul unui mobilier strălucitor şi al unor decoraţiuni luxoase; nu mă voi crede cu nimic mai fericit, pentru că am o mantie moale sau pentru că musafirii mei stau întinşi pe purpură. Schimbă-mi aşternutul; nu voi fi cu nimic mai nefericit, dacă ceafa mea ostenită va trebui să se odihnească pe un mănunchi de fîn sau dacă mă voi culca pe o saltea de la circ, cu umplutura ieşită prin cusăturile vechi de in. Şi atunci? Prefer să îmi exprim sentimentele îmbrăcat în togă pretextă şi în hlamidă decît cu spinarea goală ori pe jumătate acoperită.

Să îmi petrec fiecare zi după cum îmi doresc şi bucurii noi să vină în şirag după cele vechi: aceasta nu mă va face mai mulţumit cu mine. Schimbă această îngăduinţă a vremii exact în opusul ei; sufletul va fi lovit ba dintr-o parte, ba dintr-alta, de pierderi, suferinţe, conflicte diverse, nu va trece nici un ceas fără pricină de jale; nu voi spune despre mine, pentru aceasta, că sînt un nenorocit aruncat în mijlocul celor mai mari nenorociri cu putinţă şi nici nu voi blestema vreo zi; căci am prevăzut că pentru mine nici o zi nu va fi neagră. Şi care este concluzia? Prefer să-mi domolesc bucuriile, decît să- mi înfrînez durerile”. Ramîi cu bine.

Seneca