CREZUL UNEI MAME

[VOICAN MARIN]

C R E Z U L U N E I M A M E
Mamei lui Ionuţ, copilul de 4 ani, omorât de câini în parcul Tei

Candela mai lăcrimează după tine, dragul meu!...
Picături de ceară caldă, cad şi sfârâiesc mereu.
Azi secaţi sunt ochii mei de durerea ne-ncetată,
Viaţa-n doliu mi-e cernită, soarele nu se arată.

Ştiu că n-am să te mai văd, dar în flacăra plăpândă,
Simt cum sufletu-ţi se zbate şi ar vrea ca să pătrundă,
Chiar în inima-mi rănită… să mă mângâie cu milă,
Să mă-mbărbăteze-n viaţă şi curajul să mi-l ţină.

Frăţiorul lui întreabă: "Ionuţ când o să mai vină?"
Soartă crudă, blestemată!… Inima ta nu suspină?
Nu se frânge de durere, iar de mine nici că-ţi pasă…
Pentru ce m-ai pedepsit şi-ai fost tare nemiloasă!

Vina mea, care să fie!.. rău la nimeni n-am făcut;
Singură să fiu de-acuma, şi copilul în mormânt?
Doamne, viaţa mi-e distrusă şi-ntunecată mereu...
Sfine bun, să-i pedepşeşti pe toţi ce-mi făcură rău!

Din durerea mea amară, dă otravă şi s-o beie…
Celor care m-au lovit; viaţa lor în iad să steie!
Doliu poarte ca şi mine, şi să fie blestemaţi!...
Disperarea mea s-o simtă în inimă şi-n ficaţi.

Este crezul unei mame care întruna se roagă:
Să aveţi aceeaşi soartă şi Dumnezeu să vă vadă
Aţi stins clipa fericirii unei mame ce suspină;
Pedepseşte-i preasfinţite şi de ei să nu ai milă!

[VOICAN MARIN]

AM CUNOSCUT DUREREA CE ÎNSEAMNĂ A FI MUŞCAT DE UN CÂINE

În anul 1947, aveam 6 ani şi am fost muşcat de câinele vecinului meu, Costache Dinu. Pot proba: mi-au rămas semnele pe picorul stâng (în zona superioară a femurului - faţă).Trebuie să vă spun că Azor, nu numai că mă cunoiştea, dar mă jucam cu el împreună cu Ilie, fiul lui nenea Costache. Ce-a urmat, îmi e greu să povestesc după atâţia ani: s-a repezit spre mine furios, avea ochii înfiorători de mari, îi curgeau bale din gura deschisă, şi pur şi simplu m-a înhăţat de picior şi m-a doborât la pământ. Ţaţa Catalina (mama lui Ilie) l-a lovit cu un arac de câteva ori până mi-a dat drumul. Când a ieşit în pridvor moşu' Ştefan (tata lui nenea Costache) şi m-a văzut plin de sânge, a rupt câteva fâşii dintr-o cămaşe de pe culme, mi-a legat rana, iar prins pe Azor, l-a legat cu o frânghie de nucul din vie, şi cu un par l-a omorât din câteva lovituri. Reţin şi acum ce-a spus bătrânul. "Dacă a muşcat un copil, o să turbeze!" Am plâns după Azor şi nu l-am uitat multă vreme, nu am înţeles atunci adevăratul pericol prin care trecusem (dacă-mi perfora vena femurală aveam un sfârşit mai mult ca sigur). Interesant, nu a fost turbat, fiindcă nu am făcut nicio injecţie, mai ales că eram în anul de secetă, sărăcie lucie după război, iar medicamentele lipseau cu desăvârşire.
Am să vă spun şi un obicei al ţăranului român: căţeaua, pisica, de obicei, fată de la 5 pui în sus, uneori chiar 10-12 deodată. Dinte aceşti pui, ţăranul alege unul sau doi (asta dacă are nevoie să înlocuească un câine bătrân, sau atunci când a făcut casă la copii să ducă un câine în curte), iar pe ceilalţi l îi îneacă sau îi îngroapă până nu deschid ochii. Metoda o să spuneţi că-i barbară, dar îmulţirea fără noimă a câinilor, pisicilor (să nu mai vorbim de lupi, vulpi, ciori, şobolani, şoareci, coţofene -distrugătorii recoltelor etc. care, de-a lungul istoriei, ar fi răpus OMUL (cel care le-a îmblânzit foarte târziu) şi-a dovedit superioritatea, pentru supravieţuire, şi nu a stat pe gânduri ca să nu omoare aceste animale, care acum au devnit un adevărat pericol, lucru ce va trebui să facă parlamentul prin votarea unei legi, să ne scape de maidanezi. În spatele acestei propegande PRO-CÂINI se ascund nişte nemernici care profită de bieţii oameni creduli (cu milă) excrochează sume exorbitatnte, îşi fac programe de "vorbărie" în alegeri, dar vin şi-i întreb: Cu banii cheltuiţi pentru jigodii (depozite, hrană, personal pentru îngrijrea lor, etc.) câţi oameni ai străzii nu ar fi salvaţi de la o moarte sigură, fiindcă nu au ce mânca, nu au unde sta. De ce nu vă gândiţi la semenii voştri, parşivi nemernici!?... Vreţi să murim mâncaţi de câinii în stradă, să nu mai putem ieşi din casă? Vă place să loviţi în Preşedintele ţării, să spuneţi numai inepţii, în loc să vă faceţi grijă de copiii care sunt în pericol, fiindcă haite întregi de câini, la orice oră din zii şi noapte, sunt capabili să le pună viaţa în pericol. Oameni ai legii, reprezentanţi pe care v-am ales, ne-am pus speranţ în domniile voastre, fiţi cu capul pe umeri şi luaţi o măsură radicală, scăpaţi-ne de jigodii!

MarinVoican-Ghoroiu

Citeste mai mult: adev.ro/mskbv

[altmariusplus]

Am foarte serioase indoieli ca Ionut ar fi fost omorit de ciini in parcul Tei. In primul rind, maidanezii - am trait si eu in Bucuresti peste 50 de ani - nu sunt atit de violenti (ca pitbulii sau rotwillerii, de pilda). In al doilea rind, copiii (Ionut si fratele sau) erau insotiti de bunica.Ea unde a fost? O ora si jumatate nu a gasit copiii? Eu cred ca a fost altceva la mijloc - nu stiu ce, dar acest aspect nu tine de profilul retelei noastre, si de aceea ma abtin de la alte comentarii!

[altmariusplus]

Domnule Voican,
Va rog - daca doriti sa ramineti membru altmarius.ning - sa nu mai faceti nici un gen de politica nici macar in comentarii. Am editat comentariul dumneavoastra, stergind partea politica, de nedorit in nici un caz intr-o retea culturala. Daca veti recidiva cu aceasta pozitie, imi pare rau sa va spun ca ne vom desparti!

[VOICAN MARIN]

Nu sunt membru de partid al niciunei formaţiuni politice, iar starea mea de revoltă luaţi-o ca pe a unui cetăţean al ţării care este oripilat de ce se întâmplă în plină zi cu iubiţii noştri copii care se joacă într-un parc. Ştiţi că eu sunt scriitor-compozitor şi nu îndrăgesc politica, iar dacă aţi şters acele fraze care contravin revistei pe care o conduceţi cu profesionalism şi demnitate, aţi făcut foarte bine, şi vă mulţumesc1 Cu aceeaşi stimă şi preţuire colegială, Marin Voican-Ghioroiu

[altmariusplus]

Inseamna ca ne-am inteles!