Din istoria tiparului

[altmariuscomplet]

Traducere si adaptare din limba franceza dupa revista "Noel", Paris, 1937.

 

Chinezii au practicat de la sfirsitul secolului al VI-lea d. Chr. impresiunea tabelara (planse gravate) si din secolul al XI-lea, impresiunea tipografica cu caractere mobile. Procedeul lor nu avea nimic secret, si la inceputul secolului XIX, orientalistul german H.J.Klaproth in  "Scrisoare domnului Humboldt despre inventarea busolei" (utilizata de chinezi inca din secolul VII), afirma ca "imprimeria originara din China ar fi putut fi cunoscuta in Europa cu 150 de ani mai devreme ca ea sa fi fost descoperita, daca europenii ar fi putut citi si studia istoricii persani, caci procedeul tipografic se gaseste clar expus in Djema’a at Tawarik (Summa analelor) de Rachid Ed-din", care si-a incheiat opera catre anul 1310.

De alta parte, profesorul Pelliot, in cursul unei traversari a Asiei Centrale a descoperit intr-una din grotele "Celor 1000 de Buddha" din Turkestanul chinez, un mare numar de blocuri gravate, datind de la inceputul secolului XIV si folosind scrierea turcilor uiguri, ceea ce indica deja un stadiu avansat fata de Vest a metodelor chineze de imprimare. Fiecare dintre aceste blocuri prezinta cite un cuvint intreg: toate au aceeasi inaltime si aceeasi latime, lucru care permite punerea lor cap la cap pentru a compune linii legindu-se de sus in jos. In functie de lungimea cuvintului, lungimea acestor blocuri variaza de la 10 la 26 milimetri.

Este probabil ca misionarii si calatorii care, incepind din secolul al XIII-lea, au mers in Extremul Orient, au relatat, fie la intoarcere, fie prin scrisori, despre moneda-hirtie chineza imprimata in xilogravura, imagini religioase sau magice, si, mai ales, carti imprimate chinezesti.

Deci, ne putem intreba daca inventia Chinezilor a avut influente in Europa.