Seneca - Despre moarte

[altmariusideea]

 Seneca Lucius Annaeus.

Seneca Lucius Annaeus

· 

Chiar şi între elementele pe care le definim ca neutre există o mare deosebire. 
Moartea nu este indiferentă aşa cum este faptul de a avea un număr par ori impar de fire de păr: moartea este unul dintre elementele care nu sînt rele şi totuşi au aparenţa răului: în om este înrădăcinată iubirea de sine, dorinţa de a dura şi de a se păstra, precum şi aversiunea faţă de dispariţie, fiindcă pare să ne ia atît de multe bunuri şi să ne îndepărteze de belşugul lucrurilor cu care ne-am obişnuit. Respingem moartea şi pentru că, pe cînd viaţa aceasta o cunoaştem, nu ştim ce vom întîmpina dincolo şi ne este groază de necunoscut. Credem, tot aşa, că moartea ne va duce în întuneric, iar nouă ne este în chip firesc teamă de întuneric.

De aceea, chiar dacă moartea este ceva indiferent, nu este totuşi de un fel pe care să-l putem primi cu uşurinţă: trebuie să ne întărim spiritul printr-o exercitare neîntreruptă, ca să o poată privi şi să se apropie de ea. Se cuvine să dispreţuiască moartea mai mult decît s- a obişnuit să o facă; ne-am format asupra ei multe idei păreri; mulţi oameni de talent s-au întrecut ca să-i sporească faima cea rea; au descris-o ca temniţi subpămînteană şi ca loc scufundat într-o noapte veşnică, în care 
„Străjerul cel mare-n Hades, 
Cel ce, zăcînd, îşi păzea, în bîrlogu-i, neroase ciolane,�Latre în veci, speriind pale umbre-nlăuntrul genunii.”�Chiar de te vei convinge că acestea sînt poveşti şi că pentru morţi nu e nimic de 
spaimă în lumea de dincolo, se strecoară în tine o altă spaimă: este teama de nimic, deopotrivă de mare cu teama de lumea de dincolo.

Cu toate aceste păreri pe care le-au clădit în noi credinţele îndelungate, cum să nu socotim că o moarte curajoasă ar trebui să fie ceva aducător de glorie, între cele mai însemnate înfăptuiri ale spiritului omenesc? Spiritul nu se va înălţa niciodată pînă la virtute dacă noi credem că moartea este un rău: se va întîmpla astfel numai dacă ne convingem că este un element indiferent. Omul prin natura sa nu poate înfrunta cu curaj ceea ce socoteşte că este un rău: o va face ezitînd şi întîrziind. Nu poate fi însă motiv de glorie un act împlinit împotriva voinţei şi cu ezitare; virtutea nu face nimic de nevoie. Ramîi cu bine.

Seneca