Reuniunea Mariană Oradea

Suntem în primele zile ale unui nou an și „miracolul dumnezeiesc al Nașterii Domnului” ne luminează încă sufletele … Cuvintele Papei Francisc din Noaptea de Crăciun: „Harul lui Dumnezeu s-a arătat pentru a străluci în viața ta. Primește-l și va străluci în tine lumina Crăciunului”, dar și cele spuse ceva mai în urmă: „a merge, a risca și a povesti frumusețea Nașterii Domnului”, toate se reiau și se continuă în gând cu multe semnificații.

Apostolatul Reuniunii Mariane înțelege a duce în lume, odată cu frumusețea Nașterii Domnului, și frumusețea Sfintei Fecioare Maria. Pentru a fi însă misionarii Mariei, se cere să o cunoaștem – fiind calea cea mai scurtă, mai ușoară, mai sigură de a ajunge la Cristos – și să o facem cunoscută.

A face cunoscută pe Sfânta Fecioară în lumea de astăzi este o dorința stăruitoare a Papei Francisc. În predica din 1 ianuarie a acestui an, Papa sublinia: „Apropiindu-se de Maria, Biserica se regăsește, regăsește centrul său”. Papa se străduiește să reînvie și să păstreze în Biserică toată iubirea și încrederea în Preacurata, așa cum au fost veacuri de-a rândul trăite la Sanctuarul Santa Maria Maggiore din Roma, pentru că acolo Icoana miraculoasă a Sfintei Fecioare, Salus Populi Romani, amintește lumii pe Mama milostivirii, a speranței și a harului.

Cuvintele Papei cuprind într-o sinteză credința și rugăciunile generațiilor trecute ca imperative ale lumii noastre de astăzi. Sfântul Părinte a pus chiar bazele unei tradiții: înaintea plecării în vizite apostolice, cu un buchet de flori în mâini, se roagă Sfintei Fecioare din Bazilica Santa Maria Maggiore, cerându-i ajutor, și, la înapoiere, cu un alt  buchetul de flori în mâini, îi mulțumește.

Toate acestea au determinat Reuniunea Mariană a Eparhiei de Oradea ca în acest an apropierea de Sfânta Fecioară să o facă prin cunoașterea și primirea mesajelor de la Sanctuarul Santa Maria Maggiore, sanctuar de rară frumusețe, – așa a fost gândit și dorit -, pentru că ,,prin frumusețea vizibilă, sufletul amorțit se înalță  la adevărata Frumusețe și, din locul unde zăcea pierdut, el reînvie în Cer privind lumina acestor splendori”, spunea abatele Suger (1081-1151), creatorul arhitecturii gotice.

În atenție va fi și Sanctuarul Marian de la Scăiuș, pentru mesajele ce le transmite direct Bisericii noastre Greco-Catolice.

În Roma sunt patru bazilici papale: Basilica San Pietro, Basilica San Giovanni in Laterano, Basilica San Paolo fuori le mura și Basilica Santa Maria Maggiore, această din urmă a fost ridicată pentru glorificarea Sfintei Fecioare Maria, Mamă a lui Dumnezeu. Construcția îmbină mai multe stiluri arhitectonice: stilul antic roman, romanic, baroc și medieval, iar obiectele și lucrările de orfevrărie sacră, prin strălucire, „oferă misterelor divine un cadru demn de măreția lor” și îl ajută pe credincios să-și înalțe sufletul și rugăciunea spre Cer. Papii de la Roma au susținut marile proiecte arhitectonice ale Bisericii și ale Cetății, în intenția ca orașul să nu fie perceput numai Capitală a Imperiului Roman, ci și Capitală a creștinismului lumii.

Bazilica Santa Maria Maggiore, cea mai frumoasă biserică din Roma după San Pietro, construită pe principiile arhitectonice ale lui Vitruvius (80/70 Î.Cr.-15/20 d.Cr.), arhitect și scriitor roman, își păstrează încă aspectul ei vechi, forma maiestoasă creștină timpurie din secolul al V-lea. S-a ridicat în timpul Împăratului Constantin cel Mare, după Sinodul de la Efes (431), în care Sfânta Fecioară Maria a fost proclamată „Născătoare de Dumnezeu”, adevăr ce a dus la dezvoltarea aproape miraculoasă a cultului marian, deși el exista, imaginile din catacombe o afirmă.

Bazilica a fost construită în secolul al IV-lea, în timpul Papei Celestin (422-432), continuată și consacrată de Papa Sixt al III-lea (432-440) la 5 august 434.

În decursul veacurilor a fost supusă renovărilor și restaurărilor impuse de timp și de cutremurul din anul 1348. Cele mai însemnate au fost făcute în secolul al XVIII-lea, sub Papa Benedict al XIV-lea (1675-1758), după proiectul arhitectului papal, Fernando Fuga (1699-1782), căruia i se datorează fațada, dar proiectul nu a atins forma originală care s-a păstrat până astăzi.

Turnul este de 75 de metri, cel mai înalt din Roma, și reafirmă  valoarea edificiului; în apropiere este Coloana dedicată Fecioarei, lucrare ce aparține arhitectului Carlo Maderno (1556-1692), părintele stilului baroc, coloană ce a devenit model pentru coloanele închinate Sfintei Fecioare din țările catolice.

Legenda Sanctuarului vorbește că Papa Liberius (352-366) dorea să ridice o biserică în cinstea Sfintei Fecioare Maria și nu știa unde. Preacurata a inspirat locul construcției apărând în visul Papei și al patricianului Patrizio Giovanni, spunându-le că locul va fi făcut cunoscut printr-un miracol. Ninsoarea din 5 august, de pe Dealul Esquiline, a fost miracolul. Biserica s-a ridicat pe locul unei biserici mai vechi, unde înainte fusese un templu păgân închinat zeiței Cybele, și are ca hram Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Bazilica a fost cunoscută cu mai multe denumiri: Santa Maria Liberiana (Bazilica Liberiană), Santa Maria della Neve – Sfânta Maria a Zăpezii și Sfânta Maria  a Pătuțului, pentru că Papa Teodor (640-649) avea adus de cruciați, pentru Bazilică, lemn din ieslea de la Betleem în care s-a născut Isus. Relicvariul de cristal păstrează în cripta de sub  Altarul principal acest lemn sfânt.

Tavanul navei este realizat după proiectul lui Giuliani di Sangallo (1445-1516), arhitect, sculptor și inginer. Este susținut de 36 de coloane romane din marmură și patru de granit și lucrat în mozaic – Bazilica reprezintă culmea artei mozaicului din secolul al V-lea. Sunt imagini din Vechiul și Noul Testament, cu scene din viața lui Isus și a Sfintei Fecioare, tavanul tot este placat în aur, după tradiție, adus de Cristofor Columb.

Mozaicul din absidă reprezintă, într-un mare medalion înconjurat de un ornament floral, probabil din secolul al IV-lea, încoronarea Preacuratei. A fost realizat în 1295 de Jacopo Torriti, pictor și creator de mozaicuri, și de părintele franciscan Jacopo Camerino – Imaginea Fecioarei și a lui Cristos reprezintă și ea o culme a artei mozaicului.

Baldachinul Altarului este din porfir cu foliaj de bronz. Pardoseala este cu intarsii, este strălucitoare și azi, veacurile nu i-au șters nimic din frumusețe și strălucire.

Deosebite prin artă, sunt capelele: Capela Paolina (Borghese), împodobită cu pietre prețioase, unde este așezată Icoana Miraculoasă a Fecioarei Maria, Capela Sforza, proiectată de Michelangelo și Capela Sixtina, comandată de Papa Sixt al V-lea.

Salus Populi Romani (Sănătatea sau mântuirea Poporului Roman), Icoana venerată a Fecioarei Maria din Bazilică, este o icoană bizantină adusă din Creta la Roma în anul 590, în timpul Papei Grigore cel Mare (540-604), unul dintre cei șase Părinți ai Bisericii Apusene, doctor al Bisericii. Papa însuși a așteptat, pe malul Tibrului, vasul floral care aducea icoana. Legenda spune că ar fi fost pictată de Sfântul Luca, analizele specialiștilor îi situează originea în secolul al V-lea.

Icoana, neobișnuit de mare – cinci metri în înălțime -, este lucrată pe un panou de cedru. Maria este într-o tunică purpurie, peste care se lasă o mantie albastru-închis (culori imperiale). Mâinile sunt una peste alta, în cea dreaptă are o batistă brodată, simbol ce o prezintă ca Regină. Privirea îi este francă, spre exterior, și sugerează observarea directă. Pruncul Isus, ceva mai mare, în brațele Mamei, are în mâna stângă o carte, probabil Evanghelia, iar mâna dreaptă este ridicată pentru binecuvântare. Deasupra, cu litere grecești este scris: ,,Maica Domnului”.

Interpretările Icoanei sunt numeroase, de la Papa Grigore cel Mare până astăzi, toți Papii au avut un gând, spus sau împlinit, și și-au așezat rugăciunile în fața acestei Icoane a Preacuratei … Și mulțimea credincioșilor i-a urmat, iar răspunsul primit a fost întotdeauna un dar.

Papa Grigore cel Mare în anul 593 a inițiat o mare procesiune pentru încetarea ciumei, și ciuma a încetat. Procesiunea inițiată de Papa Grigore al XVI-lea venea să mulțumească Preacuratei pentru sfârșitul epidemiei de holeră, Pius al V-lea (1504-1572) a mulțumit Sfintei Fecioare pentru victoria de la Lepanto (1571) împotriva flotei otomane și zilei de 7 octombrie, ziua victoriei, i-a dat numele de Sfânta Maria a Biruinței, azi, Sfânta Fecioară Maria, Regina Rozariului.

Din secolul al XVII-lea, icoanele și statuile Sfintei Fecioare sunt încoronate de Papii Romei – ca Mamă a lui Cristos, Sfânta Fecioară este glorificată și numită Regina Universului. Papa Pius al XII-lea (1876-1958), cu un rol deosebit în Mariologie – a promulgat dogma că „Fecioara Maria a fost ridicată la gloria cerească cu sufletul și trupul” – , în 1954 a decretat primul an marian și a organizat la Roma tradiționala mare procesiune în cinstea Preacuratei. S-a rugat în fața Icoanei Salus Populi Romani, cu emoție și bucurie, pentru că în Bazilica Santa Maria Maggiore a celebrat prima Sfântă Liturghie în calitate de Cardinal. Papa Benedict al XVI-lea, în rugăciune la Icoana Salus Populi Romani, ne este în memorie și această venerare este puternic continuată de Papa Francisc.

Sfântul Părinte Francisc ne cere să privim cu înțelepciune lumea în care trăim, o lume rănită și distrusă de puterea umană. Papa dorește ca locurile în care este prezentă Biserica, parohiile și comunitățile noastre, să fie insule de credință în mijlocul indiferenței societății. Santa Maria Maggiore este loc sfânt, este și un simbol al iubirii și ocrotirii Sfintei Fecioare pentru Roma și întreaga lume, dar și al iubirii noastre pentru Preacurata. Santa Maria Maggiore este și o chemare la rugăciune … De aproape 1600 de ani Bazilica adună rugăciunile adânci ale durerilor și speranțelor oamenilor, în anul acesta se vor adăuga și rugăciunile Reuniunii noastre Mariane.

Reuniunea noastră cere Sfintei Fecioare să ne întărească credința, să ne sprijine viața creștină pe calea perfecțiunii, ca marianistele și marianiștii să fie un exemplu pentru credincioși. În criza morală pe care o traversează societatea, Reuniunea Mariană să poată da omului de lângă noi, celui frământat de îndoieli și descurajat, să-i poată da un sfat bun, să-i redea speranța și încrederea pierdută, ajutându-l să privească „fața de lumină a creștinismului”. Și dincolo de Biserică, prin tot ce este marianistul, să o facă cunoscută pe Maria, care poate fi un „nou portal” prin care oamenii regăsesc pe Dumnezeu și Biserica.

Pentru Reuniunea Mariană, intențiile desprinse din mesajele transmise de Sanctuarul Santa Maria Maggiore își găsesc continuare în mesajele Sanctuarului Marian  de la Scăiuș.

Comuna Scăiuș din județul Caraș-Severin aparține Eparhiei Greco-Catolice de Lugoj. Istoria spune că a fost o comună mare, locuită de români, pe care ciuma de prin 1800 în mare parte i-a secerat, în locul lor fiind aduși slovaci greco-catolici din jurul Preșovului.

Se știe că în 1880 a fost construită capela – sunt de atunci 140 de ani – și o familie credincioasă a cumpărat o icoană a Preacuratei cu Pruncul Isus în brațe. Icoana este o cromolitografie în stilul renascentist de o deosebită frumusețe, care, în anul 1934, a lăcrimat de două ori, miracol interpretat ca o previziune a unui rău, ce s-a și întâmplat în anul 1948, Biserica Greco – Catolică fiind scoasă în afara legii. În timpul Postul Sfintei Fecioare (1-15 august 1948) în pelerinaj, Icoana a fost dusă la Catedrala din Lugoj, unde neîncetat credincioșii și Episcopul Ioan Bălan se rugau implorând ajutor pentru Biserica noastră; în timpul pe persecuției Icoana a fost ascunsă. Cu anul 1990, Arhiepiscopul Ioan Ploscaru a reluat pelerinajele la Scăiuș, pe care le continuă Preasfinția Sa Alexandru Mesian.

Lacrimile Sfintei Fecioare spun multe și astăzi -, de 86 de ani ne tot vorbesc. În primul rând credincioșilor greco-catolici, în cuvinte pe care le regăsim în Scrisoarea apostolică Veritatem facientes (1952) a Papei Pius al XII-lea: „Voi sunteți, într-un anumit fel, fiii acestor martiri (Episcopii beatificați la 2 iunie  2019) și de aceea, frații  mei iubiți, fiți tari, neclintiți, sporind  totdeauna în lucrul Domnului”. Pentru timpul libertății Bisericii noastre, Papa ne îndemna: „a mărturisi, în particular și public, religia voastră și a păstra intacte instituțiile, normele și preceptele ei”.

Cunoscând lumea în care trăim astăzi și îndrăzneala incorectitudinii istoriei, Reuniunea Mariană și credincioșii sunt datori să stăpânească Istoria Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică și să apere adevărul Bisericii.

Devoțiunea particulară a Reuniunii Mariane față de Preacurata Fecioară Maria, apostolatul marian, prin care Împărăția lui Dumnezeu se răspândește în suflete și în lume, obligă pe marianiști să fie tot mai aproape de Preacurata, în acest an, prin cunoașterea sanctuarelor Santa Maria Maggiore din Roma și Sanctuarul Marian de la Scăiuș. Această cunoaștere este o cale de îmbogățire a vieții Reuniunii și a vieții personale a marianiștilor, vieți care vor fi trăite mai frumos, fiind mai frumoase gândurile, cuvintele și faptele – o mică lumină pentru  fiecare  zi a acestui an.

Cu blândul Isus, să ne binecuvânteze Fecioara de Sus!

                                                                                                                                                                  Profesor Otilia Bălaș