Relaţiile Bisericii Catolice cu Bisericile Ortodoxe din Europa centro-orientală

[altmariustotal catolic]

A primi darul fratelui

de Jaromír Zádrapa
Oficial de la secţiunea orientală a Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor

"Istoric Biserica creştină constă din toţi oamenii care l-au primit pe Cristos; dar El poate fi primit în manieră exterioară şi în manieră interioară. A-l primi interior pe Cristos înseamnă a fi omul spiritual nou, înseamnă a se renaşte spiritual de sus sau din duh, aşa cum este spus în colocviul cu Nicodim, adică atunci când omul recunoaşte non-adevărul vieţii sale şi simte în el însuşi izvorul pozitiv al unei alte vieţi adevărate, independentă de trupul şi de intelectul omului. Dar Cristos poate fi primit şi numai exterior, recunoscând pur şi simplu întruparea miraculoasă a unei realităţi divine pentru mântuirea oamenilor şi acceptând legea sa conform literei ca lege exterioară obligatorie". Aceste cuvinte ale lui Vladimir Soloviov ne ajută să percepem o distincţie care ne aminteşte de atâţia teologi, nu numai din tradiţia latină, ci şi mai ales din orientul creştin - de la Berdiaev până la Yannaras în zilele noastre -, adică diferenţa dintre religie şi credinţă. Religia, în primul rând, este o construcţie umană pentru a urca la Dumnezeu, pentru a-i mulţumi, pentru a-l trage de propria parte. Religia se prezintă ca o structură care reglementează raportul dintre om şi Dumnezeu: făcând ceea ce Dumnezeu cere, suntem răsplătiţi, dacă nu o facem suntem pedepsiţi. Destinul omului este aşadar în mâinile sale, în angajarea, în respectarea, în ascultarea cu care îndeplineşte prescripţii şi opere religioase. În schimb credinţa este primirea unei coborâri, a ceea ce Dumnezeu a făcut deja pentru noi în Isus Cristos. Aşadar, credinţa are de-a face cu conştiinţa darului.

Or, tocmai această conştiinţă a darului Domnului - şi a atitudinii care o însoţeşte, recunoştinţa - ne deschide ochii şi ne face să descoperim ca dar şi pe fraţi. Recunoştinţa are o capacitate extraordinară de a se înmulţi, aşa cum atestă cuvântul grec pentru "mulţumesc" (eucharist?, "a da binele"); nu întâmplător, cel mai mare sacrament în care Dumnezeu ne face să trăim este numit tocmai Euharistie. Diviziunile între confesiunile creştine, rănile din trecut sunt fapte indiscutabile, care totuşi ar trebui să fie recunoscute în mod sobru şi situate în acest context de primire a darului Domnului, care dă semnificaţie, direcţie şi speranţă eforturilor pe care le facem pentru a depăşi dificultăţile în raporturile noastre. Privirea de credinţă şi de primire a darului ne face de aceea să recunoaştem darul fratelui. Mi se pare că acesta ar putea să fie cadrul pentru a încadra iniţiativele care au presărat relaţiile dintre Sfântul Scaun şi Bisericile ortodoxe din Europa centro-orientală în anul abia trecut.

Prima, de la 11 la 13 februarie la Moscova, a fost celebrarea aniversării întâlnirii din Cuba din 12 februarie 2016 dintre papa Francisc şi patriarhul Chiril de Moscova şi al întregii Rusii. Cu această ocazie, cardinalul Koch, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, şi mitropolitul Hilarion de Volokolamsk au co-prezidat o întâlnire internaţională despre "Moartea şi faptul de a muri într-o societate tehnologică: între biomedicină şi spiritualitate", la care au participat şi monseniorul Vincenzo Paglia şi episcopul Pnateleimon de Orekhovo-Zuyevo, preşedinţi ai Academiei Pontificale pentru Viaţă, respectiv al Departamentului sinodal pentru caritatea eclezială şi serviciul social al Bisericii ortodoxe ruse. Referindu-se la circumstanţa aceea, papa a subliniat responsabilitatea pastorală care determină să nu rămânem inerţi în faţa provocărilor care cer un răspuns comun. Or, tocmai contextul comuniunii dă un sens totalităţii experienţei şi a perspectivei, deci permite cuvintelor pe care le putem spune împreună despre moarte şi despre faptul de muri să fie un indicator al autenticităţii vieţii, orientat spre mântuirea persoanelor şi nu pur şi simplu spre afirmarea vreunui adevăr abstract.

Vizita făcută de la 5 la 7 mai 2019 în Bulgaria şi în Macedonia de Nord de papa Francisc, însoţit de cardinalul Kurt Koch, a fost o călătorie călăuzită de sfinţii Ciril şi Metodiu. Sfântul Părinte a amintit, în vizita sa la patriarhul Neofit al Bisericii ortodoxe bulgare şi la sfântul sinod, că sfinţii fraţi din Tesalonic au declinat mereu împreună misiunea şi comuniunea, deoarece comunicarea a cine este Dumnezeu transpare în mod necesar din atitudinea creştinilor între ei. Tot cu această ocazie, papa a amintit trei dimensiuni ale ecumenismului îndrăgite de el: "ecumenismul sângelui", comemorarea şi celebrarea comună a martirilor care, îndeosebi în epoca recentă, în faţa persecuţiei totalitare, au mărturisit credinţa lor în Cristos; "ecumenismul săracului", unde, îngrijindu-se de cei săraci, Bisericile depăşesc graniţele lor confesionale şi descoperă semnificaţia iubirii în straturile sale tot mai complexe şi profunde, în relaţie cu raporturile interumane şi cu viaţa socială; şi "ecumenismul misiunii", pentru că numai împreună putem să-l mărturisim pe Domnul.

Tot în această perspectivă, o semnificaţie deosebită asumă călătoria apostolică pe care papa Francisc a efectuat-o în România, de la 31 mai la 2 iunie 2019, însoţit tot de cardinalul Koch. Papa a menţionat "fraternitatea sângelui" care leagă Biserica de Roma cu Biserica ortodoxă din România, din cauza legăturii care-i unea pe Petru şi pe Andrei, care conform tradiţiei a dus credinţa la poporul dacilor, fraţi de sânge, dar şi fraţi în vărsarea propriului sânge pentru Domnul. Această "fraternitate a sângelui care ne precedă şi care, ca un silenţios curent dătător de viaţă, de-a lungul secolelor n-a încetat niciodată să irige şi să susţină drumul nostru", devine o angajare de a merge împreună cu forţa amintirii, nu amintirea nedreptăţilor îndurate sau provocate, ci "amintirea rădăcinilor" şi "amintirea comuniunii", care trebuie hrănită şi întărită cu noi gesturi şi noi cuvinte care vindecă amintirea noastră rea unii despre alţii.

Semnificative ale acestei atitudini de primire şi de recunoştinţă a darului de a fi fii au fost cuvintele pe care Sfântul Părinte le-a rostit în timpul unei meditaţii despre Tatăl Nostru în noua catedrală ortodoxă din Bucureşti: "Tată, ajută-ne să luăm în serios viaţa fratelui, să ne însuşim istoria sa. Ajută-ne, Tată, să nu ne judecăm fratele, din cauza acţiunilor şi limitelor sale, ci să-l acceptăm, înainte de toate, ca fiu al tău. Ajută-ne să învingem ispita de a ne simţi fii mai mari care, pentru că se află într-o poziţie privilegiată, uită că celălalt este un dar".

În acest efort de lărgire a amintirii comuniunii, Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor a primit pentru a patra oară consecutiv, de la 8 la 15 iunie, o delegaţie de doisprezece preoţi tineri din patriarhia de Moscova pentru o vizită de studiu menită să aprofundeze cunoaşterea Bisericii catolice. Delegaţia, condusă de episcopul Feoktist de Pereslav-Uglič, a asistat la liturgia de Rusalii prezidată de Sfântul Părinte, a vizitat câteva dicastere din Curia Romană, câteva monumente îndrăgite din oraşul Roma şi câteva locuri de formare. Şi aceasta este o iniţiativă care a pornit după întâlnirea din 12 februarie 2016 dintre Sfântul Părinte şi patriarhul Chiril de Moscova la Havana, pentru ca aceste vizite să favorizeze o cunoaştere reciprocă, utilă pentru a depăşi prejudecăţile, şi posibilitatea unui schimb cu privire la respectivele preocupări pastorale.

De la 23 august la 1 septembrie, s-a desfăşurat a cincea vizită de studiu în Rusia a unor preoţi catolici tineri la invitaţia patriarhiei de Moscova. Delegaţia era compusă din doisprezece preoţi catolici care provin din diferite ţări, studenţi la universităţile pontificale romane. Vizita, care s-a desfăşurat la Moscova, Novgorod şi Sankt Petersburg, a inclus numeroase întâlniri cu reprezentanţi oficiali, preoţi, călugări şi călugăriţe, seminarişti şi studenţi din Biserica ortodoxă rusă, participare la liturgii, vizite la departamentele sfântului sinod, la institute de instruire, la mănăstiri, la locurile sfinte ortodoxe şi la monumente ale patrimoniului cultural rus.

La 28 august, delegaţia a asistat la liturgia patriarhală la catedrala "Adormirea Maicii Domnului" din Kremlin şi apoi l-a întâlnit pe patriarhul Chiril de Moscova. Apoi s-au succedat întâlnirile cu mitropolitul Hilarion, preşedinte al Departamentului relaţiilor ecleziastice externe, episcopul Dionisie, prim vicar al patriarhului la Moscova, mitropolitul Lev de Novgorod şi episcopul Siluan, rector al Academiei teologice din Sankt Petersburg.

Un alt eveniment important a fost întâlnirea episcopilor orientali catolici din Europa despre tema "Misiunea ecumenică a Bisericilor orientale catolice în Europa astăzi", care s-a desfăşurat de la 12 la 14 septembrie la Roma, la Colegiul Pontifical Ucrainean "Sfântul Iosafat". Programul întâlnirii a fost pregătit de Consiliul Conferinţelor Episcopale din Europa (CCEE) şi de Biserica greco-catolică ucraineană, în colaborare cu Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor. În afară de episcopii orientali catolici, au luat parte la întâlnire cardinalii Pietro Parolin, secretar de stat, Angelo Bagnasco, preşedinte al CCEE, Leonardo Sandri, prefect al Congregaţiei pentru Bisericile Orientale, Kurt Koch, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, şi arhiepiscopul major de Kiev-Halyč, Sviatoslav Shevchuk. În conferinţa sa, cardinalul Koch a subliniat responsabilitatea ecumenică deosebită a Bisericilor orientale catolice în promovarea unităţii Bisericii, apreciind, ca semn încurajator, faptul că episcopii orientali catolici din Europa reflectă cu această ocazie asupra temei misiunii ecumenice a Bisericilor lor.

Ultima din iniţiativele din anul 2019 care trebuie semnalată este un mesaj tot al cardinalului Koch la conferinţa internaţională "Mitropolitul Nicodim: calea slujirii aduse Bisericii", desfăşurată în zilele de 15-16 octombrie la Minsk şi prezidată de mitropolitul Pavel de Minsk şi Zaslavl, exarh patriarhal al întregii Bielorusii. Conferinţa, dedicată celei de-a 90-a aniversări a naşterii mitropolitului de Leningrad şi Novgorod, Nikodim Rotov (1929-1978), a fost organizată de Biserica ortodoxă bielorusă - exarhatul bielorus din patriarhia de Moscova, de Centrul de formare creştini "Sfinţii Metodiu şi Ciril", de Comitetul executiv al oraşului Minsk şi de institutul de teologie din Universitatea statală bielorusă.

Preşedintele Consiliului Pontifical a "mulţumit Domnului pentru oportunitatea pe care această conferinţă ne-o oferă de a scoate inspiraţie încă o dată de la un om al lui Dumnezeu care, unit aşa de radical cu Cristos, a fost capabil să arate că viaţa în slujba Bisericii este mereu o slujire adusă unităţii, care este deja realizată în Cristos".

Toate aceste iniţiative ne determină să recunoaştem că, fiind creştini şi fiind Biserici, trebuie să pornim din nou de la conştiinţa că numai deschiderea la darul lui Dumnezeu trezeşte în noi dorinţa de a vedea Faţa sa pe faţa fraţilor. Acest lucru ne face capabili să recunoaştem în persoana fratelui care este lângă noi reflexia vie a lui Dumnezeu şi în acelaşi timp ne abilitează să luăm în serios viaţa fratelui şi să ne însuşim istoria sa.

(După L'Osservatore Romano, 24 ianuarie 2020)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *