Howard Phillips Lovecraft
A creat o lume inspirată de propriile coşmaruri, plină de supranatural şi arhaic, care nu şi-a găsit niciodată puncte de confluenţă cu literatura mainstream. Biografia sa are surprinzător de multe elemente comune cu cea a lui Edgar Allan Poe, pe care l-a considerat propriul său zeu literar. Howard Phillips Lovecraft s-a născut în 20 august 1890.
„Cel mai vechi şi mai puternic sentiment al omului este frica. Şi cea mai veche şi puternică frică este frica de necunoscut”, H. P. Lovecraft.
În aprilie 1893, aflat în ultimul stadiu al sifilisului, în care contactul cu realitatea devine din ce în ce mai fragil, tatăl lui Howard Phillips Lovecraft era internat într-un spital de psihiatrie din Chicago. Rămas aşadar fără un părinte, precum Edgar Allan Poe, tânărul Lovecraft s-a ataşat de bunicul său, cu care a menţinut de-a lungul anilor o corespondenţă extensivă şi cel care l-a îndreptat spre poeţii clasici ai literaturii engleze. Tot bunicul a fost însă cel care i-a deschis apetitul pentru literatura gotică, plină de demoni înaripaţi şi de sunete sinistre, rău prevestitoare. Primele versuri, pe teme mitologice, le-a scris la vârsta de 7 ani.
A încercat să studieze chimia organică la domiciliu, chiar achiziţionându-şi echipamentul necesar, dar avea probleme cu înţelegerea aspectelor matematice ale disciplinei. A publicat versuri în ziare locale începând din 1912, majoritatea cu o tentă rasistă. Totuşi, în această perioadă numele său era cunoscut mai degrabă pentru scrisorile deschise, cu accente critice, adresate editorilor şi scriitorilor, care l-au implicat în polemici îndelungate. A desfăşurat, timp de un deceniu, o activitate pe care o descria drept „jurnalism amatoricesc”, publicând frecvente articole despre superioritatea limbii engleze clasice faţă de engleza americană, supusă mult prea multor influenţe. Din 1916 a început să scrie povestiri fantastice, mai întâi îmbrăţişând stilul lui Edgar Allan Poe, iar mai apoi dezvoltându-şi acele trăsături care au individualizat propria sa scriitură.A încercat să se înroleze spre sfârşitul Primului Război Mondial, dar a renunţat la idee după ce mama sa l-a ameninţat că va iniţia chiar şi demersuri legale dacă fiul ei nu-şi declară toate afecţiunile care-l fac inapt pentru serviciul militar.
S-a mutat în New York în 1934, unde spera să găsească recunoaşterea şi prosperitatea financiară. A publicat câteva povestiri în revista Weird Tales şi şi-a propus să-şi susţină financiar familia, o iniţiativă îngreunată de faptul că în esenţă Lovecraft nu avea competenţe pe care să le valorifice pe piaţa muncii. Paralizat de senzaţia de oprimare, a început să lucreze la Chemarea lui Ctulhu, având ca temă caracterul insignifiant al umanităţii la nivel cosmic. Povestirile nu i-au adus niciodată independenţa financiară, fiind nevoit adesea să renunţe la mâncare pentru a-şi permite să-şi expedieze corespondenţa.
Opera lui H.P. Lovecraft s-a bucurat de recunoaştere abia la 2 decenii după moartea scriitorului. Deja în 1957 criticii îi considerau influenţa asupra genului horror ca fiind egală cu cea a lui Edgar Allan Poe. A devenit o figură iconică a contraculturii anilor ’60, iar mai târziu Stephen King i-a recunoscut influenţa în ce priveşte propria sa fascinaţie faţă de horror. Michael Dirda, critic al suplimentului literar al ziarului Times, a descris opera lui Lovecraft ca fiind cea care demonstrează că „omenirea nu poate să îndure povara realităţii, pentru că natura exactă a realităţii nu poate fi înţeleasă nici prin ştiinţă, nici prin istorie”.
Andrea Nagy
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius