Meditatia zilei - 30 ianuarie 2017

[altmariustotal catolic]

Evr 11,32-40; Ps 30; Mc 5,1-20

 

În evanghelia de astăzi, o relatare vie, pitorească, după stilul lui Marcu, ne oferă multe învăţături, dar mă opresc doar asupra uneia.

Avem un om într-o stare înspăimântătoare: „Posedat de un duh necuratY nimeni nu reuşea să-l îmblânzească; mereu, zi şi noapte, printre morminte şi stânci, striga şi se rănea cu pietre”. Apoi îl vedem eliberat, liniştit, sănătos la minte. Şi avem, de asemenea, o turmă de porci, numeroasă (circa două mii, spune Marcu), care se aruncau unul după altul în mare. Lumea vede şi una, şi alta şi, la urmă, „ei l-au rugat pe Isus să plece din ţinutul lor”. Ei sunt orbi de egoism, nu văd că eliberarea unui om e mult mai importantă decât o daună materială, nu înţeleg că vindecarea acestui posedat este şi pentru ei o promisiune de eliberare, de mântuire adusă de Isus. Fără credinţă este într-adevăr imposibil să înţelegi ceva în viaţă.

Şi Scrisoarea către Evrei ne vorbeşte despre credinţă, în două tablouri opuse pe care le-am putea numi: victoriile şi înfrângerile credinţei. Datorită credinţei, judecătorii, profeţii au făcut lucruri mari: „Au învins împărăţii, au înfăptuit dreptatea, au înfăptuit ceea ce le-a promis Dumnezeu, au închis gura leilor, au biruit puterea foculuiY„. Apoi vine un alt tablou: „Torturaţi, lapidaţi, tăiaţi cu ferăstrăul, ucişi de sabie”, de asemenea, datorită credinţei. Şi aceste „înfrângeri” sunt încă şi mai minunate, pentru că sunt încercarea unei credinţe mai puternice, care nu se lasă învinsă de evenimente, şi nici nu acceptă apostazia pentru a afla eliberarea. De asemenea, în Isus vedem două tablouri: Isus care face minuni şi trezeşte admiraţia mulţimii; Isus în pătimirea sa; condamnat, batjocorit, răstignit, mort.

Urmându-l în credinţă, trebuie realmente să trăim din credinţă. Chiar şi în viaţa noastră sunt succese şi insuccese, lucruri care ne consolează şi altele care ne produc dezolare şi numai credinţa e aceea care ne ajută să profităm şi de unele, şi de altele. Lucrurile pozitive ne ajută să vedem fecunditatea credinţei în lucrurile pământeşti, pe care trebuie însă să ştim să le depăşim; lucrurile negative ne ajută să ne îndreptăm spre cele cereşti, să căutăm adevăratele valori spirituale. Astfel, vom fi uniţi în misterul morţii şi învierii lui Cristos şi împreună cu el vom dobândi victoria asupra lumii: „Aveţi încredere, eu am învins lumea”.