Meditatia zilei - 29 decembrie 2017

[altmariustotal catolic]

1In 2,3-11; Ps 95; Lc 2,22-35

Astăzi putem să contemplăm întâlnirea dintre bătrânul Simeon şi copilul Isus, şi astfel, intuim toată bucuria pe care Luca vrea să ne-o transmită prin această evanghelie: bucuria aceluia care vede împlinindu-se o dorinţă de demult, bucuria aceluia care ajunge la scop, scopul stabilit nu numai pentru sine, ci pentru toată lumea. Simeon, într-adevăr, îl contemplă şi îl ia în braţele sale pe Mesia lui Israel, acela care aduce Israelului mângâierea, mântuirea, lumina şi gloria.

Iată, dacă noi căutăm în evanghelia de astăzi o inspiraţie pentru viaţa noastră, cuvântul cel mai important este: „Din îndemnul Duhului, Simeon a venit la templu”. Simeon era un bărbat ascultător faţă de Duhul Sfânt şi, pentru aceasta, a putut avea bucuria de a-l întâlni pe Mesia, de a-l lua în braţele sale şi de a-l binecuvânta pe Dumnezeu.

„Din îndemnul”: e clar că acest cuvânt exprimă o atitudine obişnuită a lui Simeon: era un om „drept şi temător de Dumnezeu”, trăia în lumina sa, observa nu numai poruncile, ci chiar şi toate inspiraţiile venite din partea lui Dumnezeu. A fi ascultător faşă de Duhul Sfânt înseamnă tocmai aceasta: nu numai a asculta de poruncile prescrise tuturor, ci a fi într-o ascultare atentă faţă de glasul Duhului Sfânt pentru a face ceea ce este plăcut lui Dumnezeu în orice împrejurare. Trebuie să mergem în lumină, pentru a-l cunoaşte pe Isus, aşa cum ne spune sfântul Ioan.

Simeon era ascultător faţă de Duhul Sfânt nu doar în închipuire, ci în mod real: „Din îndemnul Duhului a venit la templu”. A venit până la templu, poate şi-a schimbat planurile, pentru că Duhul l-a făcut să înţeleagă că acela era momentul potrivit. Şi în templu, „din îndemnul Duhului”, Simeon nu s-a lăsat orbit de prejudecăţile umane, căci altfel nu ar fi recunoscut în Maria şi Iosif pe părinţii lui Isus. Tatăl şi mama lui Mesia nu puteau fi două persoane atât de umile. Unul s-ar fi aşteptat la o aparenţă umană mai demnă, mai glorioasăY Dimpotrivă, ascultător faţă de Duhul Sfânt, Simeon l-a recunoscut în umila înfăţişare pe Cristos blând şi umil, şi care nu se comportă după prejudecăţile umane.

Astăzi primim o mare lumină. Să fim ascultători faţă de Duhul Sfânt, în micile, umilele lucruri zilnice, pentru a putea vedea „lucrurile mari” pe care Dumnezeu le împlineşte astăzi, ca acum două mii de ani.