Meditatia zilei - 27 ianuarie 2020

[altmariustotal catolic]

2Sam 5,1-7.10; Ps 88; Mc 3,22-30

 

Isus spune: „Dacă o familie se dezbină, acea familie este distrusă”. El vrea să demonstreze absurditatea acuzaţiilor fariseilor, dar acest principiu este valid şi pentru soluţia apăsătoarei probleme a diviziunii creştinilor. „După cum tu, Părinte, eşti în mine şi eu în tine, fă ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis”, sunt, de asemenea, cuvintele lui Isus.

Câte obstacole în propagarea credinţei pun diviziunile noastre! E suficient să te gândeşti la Japonia, într-un timp atât de deschisă pentru convertire. A fost însă suficientă sosirea comercianţilor protestanţi pentru a cauza persecuţiile şi închiderea pentru secole a posibilităţii evanghelizării. Şi câte alte exemple pot fi date!

Să ne rugăm şi să ne oferim viaţa pentru unitatea Bisericii, sau măcar să fie prezentă în dorinţele noastre.

În prima lectură ne este propus încă o dată exemplul lui David. El s-a străduit în toate felurile să nu compromită unitatea Israelului, în ciuda ostilităţii îndelungate şi crescânde a lui Saul. Şi atitudinea sa a fost una constantă.

La moartea regelui el nu s-a bucurat, ci a intrat în doliu; când nepoţii lui Saul au fost ucişi, i-a pedepsit cu moartea pe ucigaşi. Tocmai pentru generozitatea sa triburile lui Israel au venit la el pentru a-l recunoaşte ca rege.

Dacă atitudinea sa ar fi fost diferită, numai tribul lui Iuda l-ar fi acceptat ca rege şi David ar fi fost un mic conducător local; aşa, în schimb, el a pregătit unitatea Israelului. „În zilele acelea, toate triburile lui Israel au venit la David în Hebron şi i-au spus: *Noi suntem din acelaşi sânge cu tineY Domnul ţi-a spus: Tu vei fi păstorul poporului meu Israel+„. Şi David a fost rege timp de patruzeci de ani, şi domnia sa prefigurează împărăţia mesianică. Şi tot el a cucerit Ierusalimul şi a pregătit cele necesare pentru construirea templului.

David şi Ierusalimul vor fi temele centrale ale întregii istorii care va urma, în special a istoriei lui Isus însuşi, „Fiul lui Dumnezeu şi Fiul lui David”, cum scrie sfântul evanghelist Matei; el, care a împăcat nu numai Israelul, cum o făcuse înaintaşul său, ci pe toţi oamenii, el, care a distrus zidul despărţitor dintre Israel şi păgâni şi a împăcat cele două lumi cu Dumnezeu într-un singur trup” (cf. Ef 2,14 ş.u.).

Să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru acest plan minunat al său şi să ne propunem să nu facem niciodată nimic din ceea ce ar putea să compromită unitatea şi comuniunea. Atunci vom fi „colaboratori ai lui Dumnezeu”, cum spune, de asemenea, sfântul Paul, „clădiţi pe Cristos, piatra unghiulară, pentru a fi templul sfânt în Domnul” (cf. Ef 2,20-22).