Harul lui Dumnezeu nu depinde de timp

[altmariustotal ortodox]

Mă întrebi care din doi primeşte harul mai repede, pustnicul sau cel aflat sub ascultare. Fără îndoială că ucenicul ascultător. Acesta primeşte şi harul mai repede şi este şi în afară de orice pericol. Nu se teme nici că o să cadă, nici că o să ardă. Numai să nu se lase cuprins de neglijenţă. Şi să mai ştii că, atunci când omul îl are înlăuntrul său pe Hristos, atunci fie că este singur, fie că este împreună cu mulţi semeni ai săi, el îşi află liniştea şi are pace mereu.

Harul lui Dumnezeu nu depinde de timp, ci de modul în care vieţuieşti şi de mila Domnului. Experienţa se dobândeşte, într-adevăr, o dată cu trecerea timpului, dar harul - de aceea se numeşte har, adică dar, pentru că depinde de Dumnezeu - se dăruieşte în funcţie de căldura credinţei, de smerenie şi de voia cea bună. Solomon a primit har când era de doisprezece ani. Daniil la aceeaşi vârstă. David pe când păştea turmele tatălui său. La fel toţi cei vechi şi noi. Imediat ce omul ajunge la căinţa adevărată, harul se apropie de el şi sporeşte o dată cu creşterea zelului. Experienţa cere nevoinţă îndelungată.

Inainte de orice lucru, cel care cere har de la Dumnezeu trebuie să îndure ispitele şi necazurile, în orice fel ar veni acestea. Iar dacă în timp de ispită se nelinişteşte şi nu arată destulă răbdare, nici harul nu va veni, nici virtutea nu o săvârşeşte şi nici nu se învredniceşte de vreun dar duhovnicesc. Dacă cineva a aflat care este darul lui Dumnezeu; cum că sunt necazurile şi, în general, tot ceea ce ne aduc ispitele, acesta a aflat cu adevărat care este calea Domnului. Acesta aşteaptă ispitele să vină pentru că prin acestea se curăţeşte, răbdând se luminează şi ajunge să-L vadă pe Dumnezeu.

Altfel Dumnezeu nu poate fi văzut, decât numai prin intermediul cunoştinţei. Iar cunoaşterea este vederea duhovnicească (theoria). Adică atunci când simţi că Dumnezeu este lângă tine şi că te mişti înăuntrul lui Dumnezeu şi că Acesta vede orice faci şi eşti atent să nu-L superi cu ceva - pentru că vede şi cele dinlăuntru şi cele din afară - atunci nu păcătuieşti. Deoarece îl vezi, îl iubeşti şi te îngrijeşti să nu-L întristezi.

Aşadar, oricine păcătuieşte nu-L vede pe Dumnezeu, este orb.

Parintele Gheron Iosif

Erminia Duhului, Editura Bizantina

Cumpara cartea "Erminia Duhului"