Harul este o energie necreata care izvoraste neincetat din fiinta dumnezeiasca a celor trei Ipostasuri dumnezeiesti. Transmiterea harului reprezinta forma cea mai profunda de manifestare personala a lui Dumnezeu. Harul care pleaca din fiinta lui Dumnezeu nu se identifica cu ea. Asadar, fiinta lui Dumnezeu ramane inaccesibila, iar energiile necreate sunt cele care se impartasesc oamenilor. Altceva este fiinta Lui Dumnezeu si altceva harul care se revarsa din ea, de care se impartasesc cei vrednici de unirea cu Cel Necuprins. Dar prin aceasta nu trebuie inteleasa existenta a doi Dumnezei (diteism), Unul complet transcendent iar Altul imanent, adica impartasibil sau participabil, ci Unul si Acelasi, dupa fiinta incognoscibil iar dupa lucrari sau energii cognoscibil.
Harul se ofera in dar de catre Dumnezeu si fara el omul nu se poate mantui. Insa, desi ne este necesar pentru mantuire, el nu ne poate mantui singur, este nevoie si de participarea omului la dobandirea sfinteniei. Dar pierderea harului, inseamna pierderea desavarsirii.
Harul il lumineaza pe om si il face capabil sa se impartaseasca de viata dumnezeiasca. Prin har, omul devine o persoana duhovniceasca. Cand omul se uneste cu Dumnezeu, devine si el dumnezeu dupa har. Insa este o mare diferenta intre Dumnezeu si omul indumnezeit. El este Dumnezeu prin fire, in timp ce noi devenim dumnezei prin har, ramanand oameni ca fire, indumnezeindu-ne cu harul Lui.
Trebuie sa fim cu luare aminte ca nu orice energie este de la Dumnezeu. Sa nu uitam ca diavolul se preschimba in inger de lumina. De aceea, Sfantul Apostol Ioan ne sfatuieste: "Iubitilor, nu dati crezare oricarui duh" (l In. 4, 1).
Iulian Predescu
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius