30 octombrie 2019 Deşi în misterul însuşi al întrupării Domnului semnele divinităţii au fost întotdeauna clare, totuşi sărbătoarea de astăzi ne arată şi ne dezvăluie în multe feluri că Dumnezeu a venit într-un trup omenesc, pentru ca firea noastră muritoare, învăluită mereu în întuneric, să nu piardă, prin ignoranţă, ceea ce a meritat atât de mult să primească şi să posede prin har.
Căci cel care a voit să se nască pentru noi nu a voit să rămână necunoscut de noi; de aceea s-a arătat astfel, pentru ca acest mare mister al bunătăţii dumnezeieşti să nu devină ocazie de greşeală.
Astăzi, magii, care îl căutau pe cel ce străluceşte printre stele, îl găsesc scâncind în leagăn. Astăzi, magii rămân surprinşi văzându-l înfăşat în scutece pe cel care mult timp se ascunsese după stele.
Astăzi, magii privesc cu mare stupoare ceea ce văd aici: cerul pe pământ, pământul în cer; omul în Dumnezeu, Dumnezeu în om; şi cel pe care lumea întreagă nu-l poate cuprinde, închis într-un trup atât de mic. Şi îndată ce văd, cred fără să discute şi, prin daruri simbolice, ei mărturisesc, prin tămâie, că este Dumnezeu; prin aur, că este rege; prin smirnă, că va trebui să moară.
Astfel, păgânii, care erau cei din urmă, devin cei dintâi; pentru că atunci, prin credinţa magilor, este inaugurată venirea păgânilor la credinţă.
Astăzi, Cristos, care va spăla păcatul lumii, a intrat în râul Iordan. Că pentru aceasta a venit, însuşi Ioan dă mărturie: Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu, iată-l pe acela care ridică păcatele lumii (In 1,29). Astăzi, slujitorul îl ţine în braţe pe Domnul, omul pe Dumnezeu, Ioan pe Cristos; îl ţine în braţe ca să primească iertarea, nu ca să o dea.
Astăzi, aşa cum spune Profetul: Glasul Domnului este peste ape (Ps 28[29],3). Care glas? Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am găsit mulţumirea (Mt 3,17).
Astăzi, Duhul Sfânt pluteşte peste ape sub forma unui porumbel, pentru ca, aşa cum acel porumbel i-a vestit lui Noe că potopul lumii se terminase, la fel, văzând acest porumbel, să se înţeleagă că naufragiul continuu al lumii se încheiase. Acesta nu a adus ca celălalt o ramură din vechiul măslin, ci a revărsat pe capul părintelui nostru bogăţia unei noi ungeri, ca să se împlinească ceea ce prezisese Profetul: De aceea te-a uns Dumnezeu, Dumnezeul tău, cu untdelemnul bucuriei ca pe nimeni altul dintre semenii tăi (Ps 44[45],8).
Astăzi, Cristos dă un început semnelor cereşti, schimbând apa în vin. Însă apa trebuia să se schimbe în sacramentul sângelui, atunci când Cristos va umple cupele cu vin ale acelora care vor bea din vasul trupului său, ca să se împlinească această profeţie: Paharul meu este plin de se revarsă! (Ps 22[23],5).
|
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius