Gândul zilei - 22 august 2019

[altmariustotal catolic]

22 august 2019  Mulţimea celor care au crezut era o singură inimă şi un singur suflet Din Tratate asupra Psalmilor, atribuite sfântului Ilariu (Ps 132: PLS 1, 244-245) Iată cât de bine şi cât de plăcut este ca fraţii să locu­iască împreună! (Ps 132,1). Este bine şi plăcut ca fraţii să locuiască împreună, deoarece, atunci când locuiesc împreună, ei sunt uniţi în adunarea Bisericii; sunt chemaţi fraţi, pentru că sunt uniţi în iubirea care îi face să aibă o singură voinţă. Citim că această mare poruncă a fost trăită la începu­tul predicării apostolilor, căci se spune: Mulţimea celor care au crezut era o singură inimă şi un singur suflet (Fap 4,32). De fapt, aşa trebuie să fie poporul lui Dum­nezeu: să fie fraţi având un singur Tată, să fie una având un singur Duh, să trăiască în armonie în aceeaşi casă, să fie membrele unui singur trup. Este plăcut şi bine ca fraţii să locuiască împreună. Această bunătate şi această plăcere profetul o prezintă printr-o comparaţie: Este ca untdelemnul de preţ pe cap, care coboară pe barbă, pe barba lui Aron, care se prelinge pe marginea veşmintelor sale (Ps 132,2). Untdelem­nul lui Aron, folosit pentru consacrarea sa preoţească, a fost pregătit din diferite parfumuri. Dumnezeu a voit ca această consacrare să fie acordată mai întâi preotului său; de asemenea, şi pe Domnul nostru a voit să-l ungă în mod nevăzut ca pe nimeni altul dintre semenii săi (Ps 44,8). Această ungere nu este pământească; el nu este uns cu uleiul din corn, aşa cum erau unşi regii, ci cu untdelemnul bucuriei (Ps 44,8). De aceea, după această ungere, Aron a fost numit, după lege, „cristos”, adică uns. După cum acest unguent, atunci când este vărsat asu­pra cuiva, îndepărtează gândurile necurate ale inimii, tot aşa, prin ungerea iubirii, noi răspândim armonia, lucru plăcut lui Dumnezeu, după cum spune Apostolul: Noi suntem mireasma plăcută a lui Cristos (2Cor 2,15). Aşadar, după cum lui Dumnezeu i-a plăcut acea ungere care l-a consacrat preot pe Aron, tot la fel este bine şi plăcut ca fraţii să locuiască împreună. Untdelemnul coboară de pe creştet pe barbă. Barba este podoaba vârstei mature. De aceea nu se cuvine ca noi să fim copii în Cristos, decât doar pentru ceea ce s-a spus, adică să fim copii cât priveşte răutatea, dar nu şi cât priveşte mintea. Apostolul spune că toţi cei necre­dincioşi sunt copii, deoarece, neputând încă să mănânce hrană solidă, au nevoie de lapte, după cum spune acelaşi Apostol: V-am dat să beţi lapte, nu mâncare solidă, pen­tru că încă nu o puteaţi primi, ba nici acum nu puteţi (1Cor 3,2).