Gândul zilei - 10 septembrie 2019

[altmariustotal catolic]

Marți, 10 septembrie 2019 Cel care a voit să se nască pentru noi, nu a voit să rămână necunoscut de noi Din Predicile sfântului Petru Crisologul, episcop (Predica 160: PL 52, 620-622) Deşi în misterul însuşi al întrupării Domnului sem­nele divinităţii au fost întotdeauna clare, totuşi sărbă­toarea de astăzi ne arată şi ne dezvăluie în multe feluri că Dumnezeu a venit într-un trup omenesc, pentru ca firea noastră muritoare, învăluită mereu în întuneric, să nu piardă, prin ignoranţă, ceea ce a meritat atât de mult să primească şi să posede prin har.  Căci cel care a voit să se nască pentru noi nu a voit să rămână necunoscut de noi; de aceea s-a arătat astfel, pentru ca acest mare mister al bunătăţii dumnezeieşti să nu devină ocazie de greşeală.  Astăzi, magii, care îl căutau pe cel ce străluceşte prin­tre stele, îl găsesc scâncind în leagăn. Astăzi, magii rămân surprinşi văzându-l înfăşat în scutece pe cel care mult timp se ascunsese după stele.  Astăzi, magii privesc cu mare stupoare ceea ce văd aici: cerul pe pământ, pământul în cer; omul în Dumnezeu, Dumnezeu în om; şi cel pe care lumea întreagă nu-l poate cuprinde, închis într-un trup atât de mic. Şi îndată ce văd, cred fără să discute şi, prin daruri simbo­lice, ei mărturisesc, prin tămâie, că este Dumnezeu; prin aur, că este rege; prin smirnă, că va trebui să moară.  Astfel, păgânii, care erau cei din urmă, devin cei dintâi; pentru că atunci, prin credinţa magilor, este inau­gurată venirea păgânilor la credinţă.  Astăzi, Cristos, care va spăla păcatul lumii, a intrat în râul Iordan. Că pentru aceasta a venit, însuşi Ioan dă mărturie: Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu, iată-l pe acela care ridică păcatele lumii (In 1,29). Astăzi, sluji­torul îl ţine în braţe pe Domnul, omul pe Dumnezeu, Ioan pe Cristos; îl ţine în braţe ca să primească iertarea, nu ca să o dea.  Astăzi, aşa cum spune Profetul: Glasul Domnului este peste ape (Ps 28[29],3). Care glas? Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am găsit mulţumirea (Mt 3,17).  Astăzi, Duhul Sfânt pluteşte peste ape sub forma unui porumbel, pentru ca, aşa cum acel porumbel i-a vestit lui Noe că potopul lumii se terminase, la fel, văzând acest porumbel, să se înţeleagă că naufragiul continuu al lumii se încheiase. Acesta nu a adus ca celălalt o ramură din vechiul măslin, ci a revărsat pe capul părintelui nostru bogăţia unei noi ungeri, ca să se împli­nească ceea ce prezisese Profetul: De aceea te-a uns Dumnezeu, Dumnezeul tău, cu untdelemnul bucuriei ca pe nimeni altul dintre semenii tăi (Ps 44[45],8).  Astăzi, Cristos dă un început semnelor cereşti, schim­bând apa în vin. Însă apa trebuia să se schimbe în sacra­mentul sângelui, atunci când Cristos va umple cupele cu vin ale acelora care vor bea din vasul trupului său, ca să se împlinească această profeţie: Paharul meu este plin de se revarsă! (Ps 22[23],5).