Să zicem că nu ați mai auzit de Filip Brunea-Fox. Citiți titlul de mai sus, pe Facebook, și căutați apoi rapid pe Google despre el. Vi se vor afișa 3.450 de răspunsuri despre el, dintre care primul este de pe Wikipedia. Ei bine, Brunea-Fox nu putea face așa ceva ca să afle o informație. Era un ziarist pe vremea când nu exista internet, nici măcar PC sau televizor. Pe vremea când telegraful și telefonul erau cele mai rapide metode de transmitere a informației, scrisă cu pixul în carnetul de reporter, sau bătută la mașina de scris. O vreme a tiparului înalt, cu miros de plumb și cerneală, a jurnaliștilor cu pălării cu boruri largi și trenciuri lungi. O lume apusă, a jurnalismului din perioada sa de aur, cum nu va mai fi. Această lume este reînviată în monografia dedicată lui Brunea-Fox, un jurnalist cum nu va mai fi.
Reporterul Filip Brunea-Fox
Presa interbelică este considerată perioada de inflorire şi de maturitate a presei româneşi. Între cele două războaie au apărut ziare extrem de importante, nu doar literare ci mai ales generaliste, cum ar fi „Curentul”, „Cuvântul”, „Adevărul”, „Dimineaţa”, „Argus”, „Facla”, „Universul, „Timpul”, „Credinţa” şi multe altele. Presa avea un alt impact, se tipăreau mai multe ediţii pe zi. La aceste ziare s-au consacrat o serie reporteri şi de jurnalişti de calibru. Unii au excelat în meserie, iar în genul reportaj a fost inegalabil Filip Brunea – Fox. Angajat al presei de stânga, Presa de la Sărindar, după cum se numea strada unde aveau sediul „Adevărul” şi „Dimineaţa”, F. Brunea-Fox s-a impus ca specialist al genului reportaj, reportaj literar chiar. A fost faimos în epocă, mai ales cu celebrul subiect al Minunilor de la Maglavit dar şi cu multe altele. Presa de atunci avea alt ritm, lucra în cu totul alt mod faţă de media actuală, dar calitatea marii prese interbelice este certă.
La Deva s-a lansat ieri, la editura comunicare.ro prima monografie dedicată marelui reporter F. Brunea-Fox intitulată „F. Brunea-Fox, reporterul cu ochi multiplu”.
Volumul a fost scris de Alexandru Gruian, jurnalist, doctor în filologie al Universităţii „1 Decembrie 1918″ Alba Iulia. Volumul este practic teza de doctorat a autorului, coordonată de criticul literar Constantin Cubleşan, dar nu are nimic scorţos, care să îndepărteze cititorul de la lectură. Din contră, volumul se citeşte pe nerăsuflate şi este nu doar o carte despre Brunea-Fox ci una despre presa interbelică. Documentată la sânge, aşa cum trebuie să arate o teză de doctorat, cartea trece pe larg în revistă atmosfera epocii, ziarele, relaţiile cu colegii.
Foarte important, volumul conţine un capitol dedicat fotoreporterului Iosif Berman, cu care Brunea – Fox a făcut o echipă celebră în epocă.
Monografia pune accent şi pe reportajul dedicat de Brunea-Fox rebeliunii legionare, un exemplu de reportaj bine scris, de impact, despre evenimente istorice extrem de tensionate. De asemenea e analizat raportul dintre reportajul jurnalistic şi cel literar.
Prima monografie despre Brunea-Fox a fost prezentată de profesorul Marian Petcu, specialist în istoria presei, Lucian Pricop, directorul editurii comunicare.ro şi Geta Orian, profesor la Universitatea din Alba Iulia.
clujulcultural.ro vă oferă o filmare de la lansare:
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius