"Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun şi putere am iarăşi ca să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu. Iarăşi s-a făcut dezbinare între iudei, pentru cuvintele acestea. Şi mulţi dintre ei ziceau: Are demon şi este nebun. De ce să-L ascultaţi? Alţii ziceau: Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Cum poate un demon să deschidă ochii orbilor? Şi era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului şi era iarnă. Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon. Deci L-au împresurat iudeii şi Îi ziceau: Până când ne scoţi sufletul? Dacă Tu eşti Hristosul, spune-o nouă pe faţă. Iisus le-a răspuns: V-am spus şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac în numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele. Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele, şi ele vin după Mine. Şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac, şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi." (Ioan 10, 17-28)
***
Toate cele mărturisite în pericopa evanghelică din această zi s-au petrecut cu puţin timp înainte de minunea învierii lui Lazăr. Se apropia prinderea, judecata şi răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos. Nu cu mult timp înainte, Mântuitorul vindecase un demonizat. Am putea spune că suntem pe câmpul de lucru al Fiului lui Dumnezeu. El izgonea demonii şi învia din morţi. Acestea nu sunt lucruri la îndemâna priceperii noastre, a celor muritori, ci ţin de divinitatea Mântuitorului.
Şi în discuţia de astăzi cu mai-marii iudeilor, Domnul Hristos vorbeşte despre mesianitatea Sa şi despre misiunea Sa în această lume. El este Mesia, Cel prezis şi aşteptat de poporul ales. Toate acestea erau piatră de poticneală pentru lumea de atunci. Pentru noi, cei de azi, când citim cuvintele rostite de Domnul Hristos, totul ni se prezintă mult mai clar, înţelegem cine este, de ce a venit, care este misiunea Sa.
Cei de atunci aşteptau, dar nu acceptau, sperau, dar se îndoiau. Cei mai mulţi din cei ce fuseseră martori ai minunilor sau ascultaseră cuvintele Mântuitorului, credeau necondiţionat în El. Dar mai erau mulţi din cei care doreau şi căutau noi dovezi, noi argumente. Şi lor le-a explicat Hristos, cu răbdare de părinte, cine este El şi care este rostul Său în lumea aceasta. Unora le sunt suficiente doar cuvintele, pe alţii nu-i conving nici minunile. Sfântul Ioan Damaschinul ne spune: "Lucrurile mai presus de fire pot fi înţelese doar prin puterea credinţei"! (Pr. Dumitru Păduraru)
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius